VALOAREA NUTRITIVA A ALIMENTELOR...Virgiliu Stroescu

[hrisanti]

http://video.google.com/videoplay?docid=-5553114832358793330

[hrisanti]

http://video.google.com/videoplay?docid=-2162062085042079553

[hrisanti]

alimentatia in stil vegetarian
A deveni vegetarian este mult mai complicat decat simpla scoatere a carnii din dieta. Puteti incepe treptat si lent, intai prin reducerea portiilor de carne si mancand din ce in ce mai multe mese fara carne, in locul schimbarii bruste in obiceiurile dvs. alimentare de-o viata.

Implementarea dietei. Informati-va despre bucataria vegetariana. Pentru a evita monotonia, cumparati-va cateva carti de bucate vegetariene, care sa va dea si idei despre meniuri. Apelati la un dietetician.

Secretul dietelor vegetariene este sa consumati o varietate de alimente, inclusiv cereale integrale, legume, pastai, fructe, nuci, seminte, produse lactate degrersate (daca e permis) sau lapte de soia fortificat, precum si un numar limitat de oua (daca este permis). Tofu este o sursa excelenta de proteine si un bun substituent pentru carne. Multi oameni considera ca este mai usor sa includa treptat in dieta alimentele mai bogate in fibre, pentru a evita disconfortul gastrointestinal, precum crampele, balonarea.

Trucuri la micul dejun:
- consumati fructe proaspete sau uscate cu cereale gatite sau semipreparate, la care sa folositi lapte degresat;
- consumati oua (atentie la aportul recomandat) sau substituenti de oua, gatite cu foarte putin ulei;
- degustati o varietate larga de produse de panificatie integrale. Folositi putina margarina sau doar dulceata de fructe sau marmelada.

Trucuri la pranz:
- combinati painea integrala cu o varietate de umpluturi interesante, precum branza topita (degresata sau hipolipidica) cu stafide sau nuci, branza degresata cu rosii sau alte legume, sau unt de arahide si dulceata;
- iaurturile degresate pot fi combinate cu fructe sau legume proaspete;
- serviti biscuiti din cereale integrale sau paine integrala cu supe din linte, fasole sau legume;
- incercati o salata de paste fainoase cu legume, folosind o maioneza usoara, fara ou;
- comandati o pizza vegetala vegetariana cu blat subtire;
- bufeturile suedeze sunt ideale pentru dieta vegetariana; incercati legume asortate, salata de paste fainoase, salata de fasole, rosii, broccoli, conopida si alte legume crude sau preparate.

Trucuri la cina:
- preparati macaroane cu branza degresata;
- puneti branza de tara degresata, iaurt simplu degresat si legume pe un cartof copt;
- combinati paste fainoase, legume si fasole intr-o salata sau musaca;
- incercati musacale si tocanite din tofu sau substituenti de carne pe baza de soia.

Recomandari pentru vegetarieni:
- alegeti o paleta larga de alimente si aveti grija ca necesarul caloric sa fie respectat;
- mentineti la minim consumul de dulciuri si alimente grase, care sunt sarace in principii nutritive;
- alegeti cereale integrale sau produse nerafinate (neprocesate) din cereale;
- consumati o varietate mare de fructe si legume, incluzand si surse bune de vitamina C;
- in cazul in care consumati produse lactate, alegeti variantele degresate sau cu continut redus de grasimi;
- limitati consumul de galbenusuri de ou la maxim 3-4 pe sapatamana;
- vegetarienii au nevoie de o sursa buna de vitamina B12 (din cereale fortificate, bauturi din soia);
- un supliment de vitamina D poate fi necesar daca expunerea la soare este limitata;
- vegetarienii (femeile gravide in special) au, de obicei, un aport alimentar mai crescut de fier si acid folic.

[hrisanti]

http://video.google.com/videoplay?docid=-6386744916992104898

[hrisanti]

http://video.google.com/videoplay?docid=8946595353452596096
http://video.google.com/videoplay?docid=-6386744916992104898

[hrisanti]

http://video.google.com/videoplay?docid=-6200400672971231155

http://video.google.com/videoplay?docid=-9158717250372274185


http://video.google.com/videoplay?docid=-8503115236187083637

[hrisanti]

http://www.copilul.ro/a_103_2457_Nucile_ultima_descoperire.html

[hrisanti]

• 
  
  
• USTUROIUL – UN ADEVARAT MEDICAMENT
  
  
• 
  
  
• Natura ne-a pus la îndemână două legume încărcate cu vitamine care deţin recordul binefacerii: usturoiul si ceapa.
  
  
• Proprietăţile nutritive ale usturoiului şi cepei sunt marcate în special de prezenţa unor importante cantităţi de vitamine, mai ales A, B1, B2, C şi a unor substanţe minerale utile printre care: fosfor, sulf, potasiu, iod, calciu, siliciu.
  
  
• Documente dintre cele mai vechi amintesc de efectele terapeutice ale usturoiului. De exemplu constructorii de piramide din Egiptul Antic consumau usturoi, ceapă şi ridichii pentru prevenirea bolilor contagioase. De asemenea , legiunile romane foloseau cantităţi însemnate de usturoi în alimentaţie. În acele vremuri usturoiul era recomandat pentru tratarea a peste 60 de boli. Medicina populară recomandă usturoiul mai ales în cazuri de hipertensiune şi obezitate.
  
  
• Usturoiul este o plantă cu multiple calităţi terapeutice cunoscute de multă vreme, avand o serie de efecte benefice pentru organismul uman. Pe langă rolul deosebit pe care îl are in buna funcţionare a sistemului cardiovascular, usturoiul posedă un puternic efect antibiotic, contribuie la procesul digestiei şi ofera protecţie faţă de agenţii cancerigeni.
  
  
• Introducerea cu regularitate a usturoiului şi a cepei în alimentaţie, contribuie la asigurarea bunei funcţionări a organelor tubului digestiv, la consolidarea rezistenţei faţă de agresiuni microbiene şi virotice, la regenerarea normală a dermei şi la menţinerea tenului frumos. Dar, pe lângă virtuţiile lor nutritive, ele sunt apreciate si în tratamentul unor boli cronice. Aceste efecte se datoresc celor 200 de substanţe active pe care le conţine: vitamine, minerale, aminoacizi, enzime. Deosebit de activi sunt cei 70 de compuşi ce au în structura lor sulf.
  
  
• Principalul component activ al usturoiului este alicina, substanţă cu un puternic efect antibiotic. Acest compus rezultă în urma acţiunii unei enzime- alinaza- asupra alinei din compoziţia plantei. De asemenea este demn de remarcat şi conţinutul apreciabil de seleniu.
  
  
• Efectele asupra aparatului cardiovascular constau în combaterea tahicardiei şi spasmelor arterelor coronare răspunzătoare de producerea crizelor de anghină şi a infarctului de miocard, înbunătăţind astfel performanţa cardiacă. De asemenea, usturoiul previne formarea cheagurilor şi a trombozei arteriale.
  
  
• Usturoiul este un vermifid, fortifiant, laxativ, diuretic, antiseptic, bactericid, rezolutiv, expectorant, febrifug, tonic muscular, hipotensor (scaderea tensiunii arteriale), antireumatismal, antiasmatic, detoxifiant, sudorific, are efect antihelmintic şi anticarcinogenetic, fiind şi afrodisiac. Conţine vitaminele B1 si C, precum şi o serie de elemente ca: Brom, Cobalt, Iod, Magneziu, Siliciu şi Zinc.
  
  
• Cercetările au demonstrat că utilizarea regulată a usturoiului în alimentaţie constituie una din cele mai eficiente metode de profilaxie şi tratament a arterosclerozei. Reduce nivelul lipoproteinelor cu densitate mică (LDL) răspunzătoare de formarea ateroamelor şi contribuie în acelaşi timp la sporirea cantităţii de lipoproteine cu desitate crescută (HDL) ,care au un efect protector faţă de arteroscleroză.
  
  
• Efectele vasodilatatoare ale usturoiului se manifesta mai ales la nivelul arterelor periferice (cerebrale, retiniene, ale membrelor inferioare). Din această cauză poate ameliora durerile de cap şi claudicaţia intermitentă.
  
  
• Usturoiul este util în unele pneumopatii, iar datorită efectului antibiotic este indicat în tratamentul virozelor, bronşitelor, traheitelor. Deasemenea, accelereaza epitalizarea şi vindecarea rănilor. Persoanele care consumă cantităţi însemnate de ceapă şi usturoi prezintă un risc foarte scăzut de apariţie a cancerului gastric, de piele sau de colon.
  
  
• Usturoiul este foarte eficace în caz de tenie iar medicina populară aminteşte folosirea acestuia drept leac împotriva căderii părului.
  
  
• 
  
  
• 
  RETETE
  
• 
  
  
• Cura de 3 săptămâni pe an cu usturoi:
  
  
• Se bea în fiecare zi, dimineaţa, pe stomacul gol, sucul obţinut prin mixarea a 3 căpăţâni de usturoi, fără să se mănânce nimic pâna la ora prânzului.
  
  
• 
  
  
• Lichior de usturoi pentru conservarea vitalităţii:
  
  
• 1. Într-o sticlă de 1litru se pune 1/3 usturoi pisat bine în 2/3 alcool. Se ţine la macerat timp de 15 zile ( cel mai bine la soare.) după aceea se consumă sub formă de picături. Se începe cura cu 3 picături într-un păhărel cu apă caldă, băut dimineaţa pe stomacul gol. Se creşte doza în fiecare zi cu câte o picătură până se ajunge la 25 picături şi apoi se scade zilnic, cu câte o picătură, până se ajunge la 3 picături.
  
  
• 2. Se curăţă două căpăţâni mari de usturoi, se piseaza bine şi se pun în 1/4l de vin alb. Se lasă la macerat timp de o săptămână. Se bea câte o linguriţă dimineaţa pe stomacul gol.
  
  
  
  
• 
  Pentru îmbunătăţirea circulaţiei:
  
• Se iau doi morcovi, doi grăunţi de usturoi şi o rădăcină de pătrunjel. Se curăţă, se spală, se fărâmiţează şi se storc pentru a prepara sucul. Sucul rezultat se bea în fiecare dimineaţă timp de 10 zile pe lună.
  
  
• 
  
  
• 
  Pentru revitalizare:
  
• Se ia un strugure şi 2 grăunţi de usturoi. Boabele de struguri se spală şi împreună cu usturoiul curăţat şi pisat se pun în mixer. Sucul rezultat se bea în cure de o lună de zile. Cei ce nu suportă gustul tare al usturoiului îl pot consuma cu vin roz, mai dulce. Pentru îndepărtarea gustului şi mirosului de usturoi se consumă imediat după, două crenguţe de pătrunjel sau 2 boabe de cafea.
  
  
• 
  
  
• Pentru întărirea rădăcinii părului:
  
  
• Seara se taie în jumătate un căţel de usturoi şi se freacă uşor pielea capului (la rădăcina părului), apoi se pune pe cap o basma şi se ţine pe cap până dimineaţă.
  

[hrisanti]

http://video.google.com/videoplay?docid=-6120307799028662154&q=virgiliu+stroescu&total=27&start=0&num=10&so=0&type=search&plindex=0

[hrisanti]

http://video.google.com/videoplay?docid=-7355984468899989204&q=virgiliu+stroescu&total=38&start=10&num=10&so=0&type=search&plindex=0

[hrisanti]

• „Aditivii alimentari sunt substanţe care nu se consumă de regulă ca aliment de sine stătător, ci se adaugă în mod deliberat în alimente, în scopuri tehnologice (pentru conservarea lor). Nu se consideră aditivi alimentari urmatoarele:
  - substanţele utilizate pentru a da o aromă şi/sau un gust;
  - substanţele considerate produse alimentare ce pot îndeplini o funcţie tehnologică (de exemplu clorura de sodiu sau şofranul, pentru colorare);
  - enzimele alimentare."
  
  
• 
  
• In continuare este prezentata lista aditivilor nerecomandati si periculosi, folositi în industria alimentara din Romania, precum si problemele de sanatate pe care le cauzeaza fiecare in parte.
  
• E 101 – riboflavina; provoaca alergii; utilizat in margarina, brânzeturi; identificare culoarea galbena;
  E 102 – tartrazina; provoaca alergii; utilizat in racoritoare, dulciuri, conserve; identificare culoarea galbena;
  E 110 - sunset yellow; provoaca alergii; utilizat in racoritoare, dulciuri, conserve; identificare culoarea galbena;
  E 120 - acidul carminic; provoaca eruptii cutanate; utilizat in racoritoare, dulciuri; identificare culoarea rosie;
  E 121 - citrus red 2; cancerigen; colorant pentru coaja de citrice; identificare culoarea portocalie;
  E 122 – azorubina; provoaca alergii; utilizat in racoritoare, dulciuri; identificare culoarea rosie;
  E 123 – amaranth; cancerigen; utilizat in racoritoare, dulciuri; identificare culoarea rosie;
  E 124 - pancean 4R; provoaca tumori la glanda tiroida; utilizat in dulciuri; identificare culoarea roz;
  E 127 – eritrozina; provoaca dereglari hormonale; utilizat in produse de panificatie; identificare culoarea rosie;
  E 131 - albastru patent; cancerigen; utilizat in dulciuri; identificare culoarea albastra;
  E 132 – indigotina; provoaca alergii; utilizat in înghetata, dulciuri, produse de patiserie; identificare culoarea albastra;
  E 155 - brun HT; provoaca alergii; utilizat in ciocolata, prajituri; identificare culoarea bruna;
  E 200 - acid sorbic; provoaca tulburari hepatice; utilizat in conserve, preparate din carne; identificare teste de laborator;
  E 210 - acid benzoic; cancerigen; utilizat in conserve, preparate din carne; identificare teste de laborator;
  E 211 - benzoat de sodiu; cancerigen; utilizat in conserve, preparate din carne; identificare teste de laborator;
  E 213 - benzoat de calciu; cancerigen; utilizat in conserve, preparate din carne; identificare teste de laborator;
  E 214 - etil p hidroxibenzoat; cancerigen; utilizat in conserve, preparate din carne; identificare teste de laborator;
  E 215 - etil p hidroxibenzoat de sodiu; cancerigen; utilizat in conserve, preparate din carne; identificare teste de laborator;
  E 220 - dioxid de sulf; provoaca boli intestinale; utilizat in conserve, conservant de suprafata pentru citrice; identificare teste de laborator;
  E 221 - sulfit de sodiu; provoaca boli intestinale; utilizat in conserve si preparate din carne; identificare teste de laborator;
  E 222 - sulfit acid de sodiu; provoaca boli intestinale si ale ficatului; utilizat in conserve, bauturi alcoolice; identificare teste de laborator;
  E 223 - metabisulfit de sodiu; provoaca boli intestinale si ale ficatului; utilizat in conserve, bauturi alcoolice; identificare teste de laborator;
  E 224 - metabisulfit de potasiu; provoaca boli intestinale si ale ficatului; utilizat in bauturi alcoolice teste de laborator;
  E 226 - sulfit de calciu; provoaca boli intestinale si ale ficatului; utilizat in bauturi alcoolice; identificare teste de laborator;
  E 227 - sulfit acid de calciu; provoaca boli intestinale si ale ficatului; utilizat in bauturi alcoolice; identificare teste de laborator;
  E 228 - bisulfit de potasiu; provoaca boli intestinale si ale ficatului; utilizat in bauturi alcoolice; identificare teste de laborator;
  E 231 – ortofenil; provoaca boli ale ficatului si alergii; utilizat in conservarea citricelor; identificare teste de laborator;
  E 232 - ortofenil fenolat de sodiu; provoaca boli ale ficatului si alergii; utilizat in conservarea citricelor; identificare teste de laborator;
  E 233 - tiabendazol; provoaca boli ale ficatului si alergii; utilizat in conservarea bananelor; identificare teste de laborator;
  E 234 – nizina; provoaca boli ale ficatului si alergii; utilizat in brânza topita; identificare teste de laborator;
  E 239 - hexametilen tetramina; cancerigen; utilizat in preparate conservate; identificare teste de laborator;
  E 250 - nitrit de sodiu; provoaca alergii si tulburari hepato-biliare; utilizat in mezeluri; identificare teste de laborator;
  E 251 - nitrit de sodiu; provoaca alergii si tulburari hepato-biliare; utilizat in mezeluri; identificare teste de laborator;
  E 252 - nitrat de potasiu; provoaca alergii si tulburari hepato-biliare; utilizat in mezeluri; identificare teste de laborator;
  E 281 – propionati; provoaca tulburari hepatotoxice; utilizat in brânzeturi topite, pâine; identificare teste de laborator;
  E 283 – propionati; provoaca tulburari hepatotoxice; utilizat in produse de panificatie; identificare teste de laborator;
  E 311 - grupa galat; provoaca tulburari nervoase; utilizat in produse din peste; identificare teste de laborator;
  E 318 - grupa galat; cresc colesterolul; utilizat in supe concentrate din cereale; identificare teste de laborator;
  E 320 - butilhidroxianisol (BHA); provoaca tulburari ale ficatului si alergii; utilizat in margarina; identificare teste de laborator;
  E 321 - butilhidroxitoluen (BHT); provoaca tulburari ale ficatului si alergii; utilizat in margarina; identificare teste de laborator;
  E 338 - acid fosforic; provoaca tulburari ale ficatului; utilizat in brânza topita; identificare teste de laborator;
  E 339 – fosfati; provoaca tulburari ale ficatului; utilizat in dulciuri, conserve; identificare teste de laborator;
  E 341 – fosfati; provoaca tulburari ale tubului digestiv; utilizat in produse de panificatie; identificare teste de laborator;
  E 450 – difosfati; provoaca tulburari ale tubului digestiv; utilizat in dulciuri, conserve si produse de panificatie; identificare teste de laborator;
  E 461 – metilceluloza; provoaca tulburari hepatotoxice; utilizat in dulciuri, bauturi alcoolice, racoritoare, supe, înghetate; identificare teste de laborator;
  E 463 – hidroxipropil; provoaca tulburari hepatotoxice; utilizat in dulciuri, bauturi alcoolice, racoritoare, supe, înghetate; identificare teste de laborator;
  E 466 – carboximetil; provoaca tulburari hepatotoxice; utilizat in uleiuri, grasimi, dulciuri, bauturi alcoolice, racoritoare, condimente, salate, supe, înghetate; identificare teste de laborator;
  E 951 – aspartam; cancerigen, provoaca tulburari hepatice si alergii; utilizat in racoritoare, dulciuri, înghetate pentru gust dulce artificial;
  E 1201 - polivinilpirolidona – cancerigen, provoaca tulburari hepatice si alergii; utilizat in racoritoare, dulciuri, înghetate pentru gust dulce artificial;
  E 1202 – polivinilpolipirolidona; cancerigen, provoaca tulburari hepatice si alergii; utilizat in racoritoare, dulciuri, înghetate pentru gust dulce artificial
  
• 
  

[hrisanti]

URZICILE <table id=table_preview cellSpacing=0 cellPadding=0 width="100%" align=center border=0><TR></TR> <tr><td class=articol style="PADDING-RIGHT: 10px" vAlign=top colSpan=2> Proprietati: - aperitiv - tonic al sistemului nervos - stimulent al suprarenalelor - racoritor - depurativ, regenerator sanguin - diuretic - antireumatismal - remediu al obezitatii Indicatii - uz intern: - digestii lente - astenie, surmenaj, insuficienta suprarenala - nervozitate - demineralizare - reumatism, guta - litiaza urinara - afectiuni pulmonare - impotenta - obezitate - hepatism Indicatii - uz extern: - plagi, ulcere, degeraturi Mod de folosire - uz intern: - cruda: in salate - fiarta: (foarte digestibila) - suc: 1/5 de pahar timp de 15-20 de zile (reumatisme) Mod de folosire - uz extern: - zeama: cicatrizeaza (plagi, ulcere, in gargare, stingere vocala) - decoct: din tije, coji de capatana - 250 g + 1 l apa (fierbere timp de o ora) bai timp de 10 minute (apa cat mai calda), de trei ori pe zi. </TD></TR> <tr><td></TD></TR> <TR></TR></TABLE>

[hrisanti]

[size=18]
<H1 class=titlustiremare>USTUROIUL

Proprietati: - antiseptic intestinal si pulmonar - bacteriostatic si bactericid - hipotensor - antispasmodic - antigutos - antiaterosclerotic - carminativ - vermifug - vebrifug - anticancerigen - tonic - antimicrobian - antihelmintic - efecte pozitive asupra intregului sistem imunitar - folosit in scop preventiv are efecte excelente - antioxidant natural - puternic antibiotic cu spectru larg - ajuta la scaderea tensiunii arteriale - regleaza nivelul de colesterol Indicatii - uz intern: - prevenirea si combaterea bolilor infectioase - diaree, dizenterie - afectiuni pulmonare bronsite cronice si acute, astm, gripa - hipertensiune arteriala - candidoza bucala si a cailor respiratorii - tahicardii - hipercolesterolemie - arterioscleroza, ateroscleroza - tulburari de circulatie periferica - litiaza urinara - inapetenta - tulburari digestive - paraziti intestinali (ascarizi, oxiuri, tenie) - hemoroizi - guta Indicatii - uz extern: - bataturi, negi - plagi infectate, ulcere - scabie - nevralgii reumatismale - afectiuni ORL - intepaturi de insecte - abcese - cresterea parului - reumatism - raguseala, guturai, tuse - afte - infectii bucale cu candida - candidoza vaginala Mod de folosire - uz intern: - in multe forme de cancer, uleiul de usturoi este administrat oral, impreuna cu uleiul de menta si drojdia de bere, in combinatie cu injectiile cu vitaminele F, K, E si clorofila - usturoiul crud pisat ajuta organismul sa se curete singur, eliminand toxinele Mod de folosire - uz extern: - tratament extern in acnee. Un catel de usturoi taiat si frecat usor pe zona cu pustule ajuta la vindecarea lor. - in cazul bolnavilor de leucemie, acestora li se cresteaza vena sublinguala si se freaca timp de cateva minute cu usturoi proaspat. Usturoiul contine doua componente principale care au importanta terapeutica: allicin si compusi bio-activi care contin sulf. Allicinul se produce in momentul in care catelul de usturoi este taiat sau zdrobit. Cu cat este tocat mai marunt sau pisat mai bine, cu atat mai mult allicin se produce, deci si efectul terapeutic va fi mai puternic. Efectele pozitive ale usturoiului asupra hipertensiunii arteriale se datoreaza compusilor bio-activi care contin sulf. Spre deosebire de allicin, compusii cu sulf din usturoi nu se distrug prin fierbere.

</H1>

[hrisanti]

<H2>Plante Medicinale


Usturoiul, aliment miraculos



Ca si ceapa, usturoiul este folosit inca din antichitate ca si condiment, dar mai ales in scopuri terapeutice.

Usturoiul este o planta extrem de bogata in substante nutritive, vitamine si enzime. Este originar din Africa si Asia Centrala. In Europa a fost adus in antichitate si preluat atat de medicina traditionala cat si de cea stiintifica.

Contine:

- uleiuri volatile care contin sulfura si oxid de alil, glicozizi sulfurati;
- alicina si garlicina, acestea avand proprietati antibiotice, bacteriostatice si actiune antistafilococica;
- saruri minerale precum sulf, siliciu, iod, potasiu, sodium etc.
- calorii, protide, glucide, lipide, celuloza
- apa, zinc, mangan
- vitaminele B si C

Proprietati:

- antiseptic, bactericid, antibacterian, antihelmintic;
- vasodilatator, hipotensiv;
- expectorant, febrifug;
- stimulant, apfrodisiac;
- contribuie la evitarea infarctului si trombozelor, diminuand agregarea plachetelor, care sunt elemente ale sangelui ce faciliteaza coagularea lui.

Indicatii:

Se recomanda pentru:
- profilaxia si tratamentul bolilor infectioase, epidemii de gripe, difterie;
- afectiuni pulmonare, astm, bronsite cornice, gripa, guturai, tuse;
- diaree, dizenterie;
- paraziti intestinali, ascarizi, oxiuri, tenie;
- atonie digestive, hemoroizi;
- hipertensiune arteriala, ateroscleroza;
- litiaza urinara, oligurie (eliminarea urinei in cantitati anormal de mici);
- reumatism, guta, artroza, imbatranirea tesuturilor;
- tulburari de circulatie periferica, varice, edeme ale membrelor;
- astenie.

Consumarea a 2-3 catei de usturoi pe zi, are rezultate deosebite in tratarea faringitelor, infectiilor intestinale si in prevenirea unor complicatii gripale.

Impotriva surditatii de origine reumatismala, se introduce infiecare seara in ureche un tampon imbibat cu suc de usturoi, amestecat cu putin ulei.

Durerile de urechi pot fi combatute prin introducerea in ureche a jumatate de catel de usturoi maruntit, infasurat intr-un tifon, in care de asemenea se picura putin ulei.

Pentru viermii intestinali, se macereaza in apa sau lapte fiert, 3 catei de usturoi zdrobiti, timp de 6-8 ore. Se bea apoi acest amestec, in fiecare dimineata, cate o cana, timp de 3 saptamani.

In urma unor cercetari temeinice privind proprietatile terapeutice ale usturoiului, s-a constatat efectul sau anticancerigen mai ales in cazul cancerului de stomac si colon si al celui de piele.

Daca aveti insomnii, aflati ca o cantitate mai mare de usturoi va ajuta sa dormiti bine si profund.

Usturoiul curata si regenereaza sangele, are efecte terapeutice multiple si impreuna cu ceapa, reprezinta cele mai sanatoase alimente.


Contraindicatii:

- nu se recomanda femeilor care alapteaza, deoarece usturoiul schimba gustul laptelui matern si da colici bebelusului;
- a se evita in sindroamele congestive pulmonare, tuse seaca, tuse cu sange, friguri;
- iritatii gastrointestinale.

O intamplare care vine sa confirme calitatile deosebite ale usturoiului, a avut loc in timpul unei ierni napraznice, cand o molima a facut ravagii printre vite, in mai toate regiunile tarii. Vrand sa-si salveze animalele, un taran a dat fuga la farmacie pentru a face rost de un medicament cat mai eficient. Insa, spre surprinderea sa, farmacistul il trimise la aprozar pentru a cumpara usturoi. Gospodarul il asculta si puse in ieslea animalelor, amestecat cu fan, zilnic, usturoi. Cand febra ajunse si in satul sau, toate vitele vecinilor se imbolnavira si murira, doar ale sale ramasera sanatoase si scapara nevatamate.

Cum putem evita mirosul neplacut?

Arabii considera ca daca se combina ceapa cu usturoiul la aceeasi masa, ambele mirosuri se neutralizeaza.

Usturoiul, frecat bine cu ulei, inainte de a fi consumat, isi atenueaza foarte mult mirosul.

Salata verde, laptele crud, boabele de ienupar reduc si ele mirosul.

Consumul de fructe, dupa ce ati mancat usturoi, are de asemenea o contributie importanta in atenuarea mirosului.

</H2>

[hrisanti]

Usturoiul verde, eficient în cancerul de sân



Banalul usturoi este cel mai complex medicament din farmacia naturii


Compozitia usturoiului include, pe lânga vitamine, saruri rare, aminoacizi, antibiotice, si unii factori anticancerigeni.

Iodul blocheaza genele canceroase
Studiile efectuate între 1998 si 2006 de oncobiologii scotieni au dovedit ca sarurile de iod continute de usturoi au un efect special asupra pastrarii sanatatii tesutului glandelor mamare. Eterii care dau mirosul specific usturoiului stimuleaza zonele olfactive din creier si creeaza conditii pentru un anume ritm de absorbtie a iodului în sânge, ceea ce conduce la o reorganizare în sens pozitiv a functiilor tiroidei si glandelor mamare.
Mecanismul nu a fost pe deplin descifrat, dar s-a constatat ca acest ritm în salturi de absorbtie obliga tiroida sa descarce hormoni iodati într-o anume forma ritmica. Astfel, tiroxina prezenta în sânge modifica benefic activitatea celulelor glandelor mamare si determina o scadere a riscului la cancer. Mai simplu spus, consumul de usturoi, în special al celui verde, împiedica aparitia greselilor genetice care duc la cancerizarea celulei, prin stimularea ritmica a varsarii în sânge a hormonilor tiroidieni.

Absorbtia vitaminelor B
Sarurile de siliciu sunt utile atât în fixarea fosforului în oase, cât si pentru o buna functionare a celulelor nervoase. Pe lânga aceste aspecte, s-a dovedit ca absorbtia rapida a siliciului din usturoi influenteaza indirect si fiziologia specifica a ganglionilor limfatici implicati în lupta anticancer. Cercetatorii francezi au descoperit ca absorbtia siliciului din usturoi, ca si din fructele de mare favorizeaza fabricarea de globule albe anticanceroase, apte de a produce cantitati mari de interferon, inamicul numarul 1 al celulelor canceroase. Prin simulari computerizate s-a demonstrat ca un consum zilnic de 15-20 g usturoi, mai ales verde, poate reduce riscul de cancer cu 20%. De asemenea, 30-40 g usturoi scad riscul cancerelor de sân cu peste 35-40%.
Usturoiul contine cantitati apreciabile de vitamine, mai ales din complexul B, extrem de importante în fiziologia nervoasa. Cercetari recente ale biochimistilor francezi au evidentiat prezenta unor derivati ai vitaminelor B6 si B12 care actioneaza asupra celulelor mamare în curs de cancerizare. Desi prezenti în cantitati infime, acesti compusi se fixeaza pe suprafata celulelor mamare, determina anularea tuturor semnalelor comandate de nucleul bolnav, iar în 80% din cazuri celula canceroasa moare.

Reglarea fluxului sangvin
Usturoiul este recunoscut prin efectul hipotensiv si de îmbunatatire a circulatiei periferice. Studiile cercetatorilor americani au aratat ca în usturoi exista peste 12 principii active care au efecte asupra circulatiei sangvine, iar patru dintre ele determina o irigatie mai buna cu sânge a glandelor mamare, principala conditie de eliminare a riscului cancerizarii. Este bine de stiut ca o irigare insuficienta, chiar cu caracter temporar, a glandelor mamare creste riscul de cancer la sân.

Cum folosesti usturoiul ca medicament profilactic
1. Ar fi foarte bine daca minimum trei luni pe an am consuma, zilnic, usturoi verde. Organismul trebuie obisnuit cu consumul de usturoi pentru a nu împiedica absorbtia substantelor active. Gustul si mirosul pot fi atenuate prin consumul de suc de rosii concentrat si un paharel de vin rosu, aromat.
2. Este foarte important ca masa de seara sa fie însotita de consumul a cel putin 20 g usturoi, de preferat verde.
3. Cura de usturoi implica obligatoriu un somn de noapte neîntrerupt de cel putin 8 ore, pentru a beneficia de efectele principiilor active.
4. Se consuma zilnic lapte proaspat, minimum 70 ml, înainte de fiecare masa.
5. Cura de usturoi în scop profilactic se impune la toate femeile care au avut sau au noduli de sân sau au parinti si bunici cu probleme canceroase. Este foarte bine ca dietele cu usturoi sa includa si un consum zilnic de fructe si cacao.

[hrisanti]

Calitatile terapeutice ale uleiului de masline au fost mentionate pentru prima data de Hipocrat, parintele medicinei. De secole, calitatile nutritionale, cosmetice si medicale ale uleiului de masline au fost recunoscute de oamenii din zona mediteraneana.



Uleiul de masline a fost folosit pentru mentinerea supletii pielii si musculaturii, pentru vindecarea abraziunilor si pentru alinarea arsurilor solare. Uleiul de masline a fost folosit atat intern cat si extern pentru mentinerea tineretii si sanatatii.
Studii facute recent au furnizat dovezi clare ca dieta mediteraneana, care include ulei de masline, nu numai ca este sanatoasa, ci consumul de ulei de masline chiar ajuta la scaderea nivelului colesterolului. Uleiul de masline contine antioxidanti care descurajeaza bolile cronice, inclusiv cancerul.

Exista trei feluri de grasimi regasite in diete: saturate (de origina animala), polinesatuarte (din plante, seminte, nuci, uleiuri vegetale) si mononesaturate (din uleiul de masline). Din punct de vedere nutritional, toate tipurile de uleiuri de masline sunt aproape la fel, continand in medie 80% grasimi mononesaturate, 14% saturate si 9% polinesaturate.

Uleiul de masline este bogat in vitamine: A, B1, B2, C, D, E si K, dar si in fier. Este adevaarat, uleiul de masline ajuta sistemul digestiv, dar nu te mentine neaparat slab; contine la fel de multe calorii ca oricare alt ulei (9cal/g). Insa acesta actioneaza ca un laxativ bland, fiind benefic pentru intestine si luptand impotriva gastritei si ulcerului. Este, de asemenea un foarte bun tonic, de aceea este recomandat si persoanelor cu afectiuni cardiace.

Uleiul de masline a fost privit ca "ulei al frumusetii". Celulele corpului incorporeaza acizii grasi din ulei, facand arterele mai suple si pielea mai stralucitoare. Cantitatea de acid oleic din uleiul de masline este aproape aceeasi cu cea din laptele de mama si din acest motiv este cel mai bun supliment nutritiv pentru copiii mici.

Baut inainte de masa, uleiul de masline protejeaza stomacul impotriva ulcerelor. Daca este luata o lingura sau doua in combinatie cu zeama de lamaie sau cafea, previne constiparea fara a irita tractul intestinal. Este de asemenea eficient in tratarea infectiilor tractului urinar si problemelor vezicii biliare. Este remediul perfect pentru copiii care sufera de gastrita, accelereaza dezvoltarea creierului si intareste oasele. Dizolva cheagurile din vasele capilare; s-a descoperit ca incetineste gradul de absortie al grasimilor comestibile, si in mod consecvent incetineste procesele de imbatranire.

Doar grasimile de origine animala contin colesterol. Uleiul de masline nu. Colesterolul nu este in intregime daunator; este un element esential in construirea membranelor celulare, invelisului fibrelor nervoase, vitaminei D si hormonilor sexuali. Organismul uman produce cantitatea de colesterol necesara, de aceea orice cantitate de colesterol care este consumata prin alimente este in exces. Excesul de colesterol produce o acumulare graduala de depozite de grasime pe tesuturile conjunctive, de-a lungul vaselor de sange. Prin aceasta acumulare se ingroasa peretii arterelor incetinind circulatia sangelui, astfel sporind riscul de atac cardiac sau cerebral.

Colesterolul este produs de ficat si este vital pentru structura celulara. Pentru a circula prin vasele de sange, este strans in proteine grase ca intr-un ambalaj, numite lipoproteine. Acestea se mai numesc si lipoproteine cu densitate scazuta (LDL) si ele distribuie colesterolul in corp in locurile unde este nevoie. Ficatul colecteaza si un al doilea tip de colesterol si anume lipoproteine cu densitate mare (HLD), care aduna colesterolul din organism si il aduce in ficat pentru a-l reprocesa, sau pentru a-l elimina. Colesterolul de tip LDL este cel care se depune pe peretii arterelor si de aceea este etichetat ca nociv. Lipoproteinele HDL aduna colesterolul in exces. Deci, cu cat cantitatea de HDL este mai mare in corp, cu atat mai repede scapam de colesterolul nedorit. Deci, ceea ce are nevoie corpul nostru este un raport optim HDL/LDL. Grasimile polisaturate scad nivelul de LDL si HDL din corp. Cele monosaturate (precum uleiul de masline) scad doar nivelul de LDL, HDL-ul ramanad sa ajute la curatarea arterelor.

Grasimile de origine animala, contin doar acizi grasi saturati, care maresc in mod exponential nivelul colesterolului din sange. Grasimile polisaturate scad atat nivelul LDL cat si cel al HDL fara sa afecteze proportia, in timp ce acizii grasi monosaturati controleaza nivelul LDL crescand nivelul HDL. Nici un alt tip de ulei nu contine o asemenea cantitate de acizi grasi monosaturati ca uleiul de masline, care contine in primul rand acid oleic. Cantitatea mica de acizi grasi polisaturati este mentinuta inofensiva de catre substantele antioxidante. Este foarte cunoscut faptul ca substantele antioxidante care produc un mecanism de protectie care intarzie imbatranirea, previne cancerul, ateroscleroza, disfunctiile ficatului si inflamatiile.

Din moment ce extractia uleiului de masline se face prin metode blande, substantele pe care le contine sunt pastrate in stare naturala, facand uleiul de masline foarte stabil chiar si la prajeli. Deci, contrar a ceea ce se crede, uleiul de masline se deterioreaza intr-un grad foarte scazut in timpul prajitului, spre deosebire de alte uleiuri.

Datorita structurii sale chimice, uleiul de masline are proprietati organoleptice remarcabile, si de aceea este uleiul cel mai indicat pentru consum. Este foarte bine tolerat de stomac. De fapt, functia sa de protectie are efecte benefice impotriva gastritei si ulcerului. Este colagog, activand secretia hormonilor pancreatici si a bilei intr-un mod natural spre deosebire de medicamente. Reduce in mod consecvent colesterolul. Prin faptul ca favorizeaza digestia ajuta la absortia elementelor nutritive, in special vitaminelor si sarurilor minerale. Are un efect pozitiv asupra constipatiei. Oasele au nevoie de o mare cantitate de acid oleic si ce sursa e mai potrivita decat uleiul de masline? Favorizand mineralizarea oaselor, este excelent pentru copiii mici, pentru varstnici care au probleme cu decalcifierea oaselor. De asemenea are efecte favorabile asupra creierului si dezvoltarii sistemului nervos si asupra organismului in perioada de crestere. Formeaza un scut de protectie pentru organism care il apara de infectii si care ajuta la regenerarea tesuturilor, atat la nivel intern cat si extern. Uleiul de masline este un leac universal, potrivit tuturor varstelor.

• 
  

[hrisanti]

[size=24]Medactiv & provita nutrition (comenzi: medactiv@yahoo.com) &raquo; Cancer, hepatita "c", ciroza &raquo; Astragalus, 8000/ 90 cps. (8000 mg/ cps). dozaj terapeutic (antiviral, antibacterian, anticancerigen, antioxidant, imunostimulato




Detalii:
-astragalus 8000/ 90 cps. (8000 mg/ cps). dozaj terapeutic

-astragalus 8000

-calitate premium

-potenta imunitaraterapeutica

-produs super-concentrat!

-cel mai puternic astragalus de pe piata!

-de peste 15 ori mai potent decat alte produse similare

-prin standardizare si/ sau concentrare se asigura potenta compusilor terapeutici.

-8000 mg/ capsula

-90 capsule din gelatina de origine vegetala

-fabricat in canada strict conform normelor gmp

-prin ce se remarca astragalus-ul pe care il oferim noi?
-in primul rand prin dozajul de exceptie, adecvat pentru un uz terapeutic forte
-in al doilea rand prin calitatea sa farmaceutica si prin puritatea de 100%, ceea ce garanteaza maximum de potenta pentru doza administrata.

-majoritatea produselor similare de pe piata sunt incapsulate in capsule din gelatina de origine animala (de obicei din bovina)

-folosirea de capsule din gelatina de origine vegetala (desi ridica semnificativ pretul produsului) evita insa ingerarea de gelatina animala care poate sa interfereze cu substantele active din astragalus, micsorandu-le sau posibil chiar anuland unlele din proprietatile acestuia.

-astragalus este una dintre cele mai complexe plante medicinale cuprinzand o combinatie complexa de:
-polizaharide
-glicoside triterpene
-flavonoizi
-aminoacizi
-minerale trasoare

-administrat in doze terapeutice, astragalus reface pana la normal numarul de celule t (o forma specifica de celule albe) la pacientii bolnavi de cancer, sida etc.

-polizaharidele din astragalus stimuleaza activitatea corticala a pituitarei-adrenale si reface numarul de celule rosii fabricate in maduva oaselor in cazul leucemiilor

-s-a mai demonstrat de asemenea ca astragalus stimuleaza productia proprie de interferon a organismului fiind astfel util in tratarea bolii alzeimer, hepatita c, suport pentru chimoterapie si intarirea functiei imunitare.

-recomandari:
-antitumoral >> cancer de san, rinichi, ficat, plamani, prostata, ovare, oase, cervical, colorectal, endometru, limfom hodgkin)

-antioxidant >> creşte nivelul enzimei antioxidante superoxid-dismutază (s.o.d.)

-antiviral in cazul virusului papiloma (papilloma)

-imunostimulator >> activeaza celulele t şi celulele natural ucigase (natural killer cells) nk, creşte nivelul de imunoglobuline, in special iga, igg

-detoxifiant >> neutralizeaza toxinele din sange şi sistemul limfatic

-antiviral, antibacterian >> combate infecţiile cu bacterii, streptococi, stafilococi, viruşi (virusul gripal, herpetic, epstein barr, coxackie b3, hpv, virusul hepatic b si c)

-activant metabolic (pentru cei cu metabolism scazut e. g. in hipotiroidie)

-diuretic antiedematos puternic

-protector renal in nefropatie diabetica, nefrite cronice şi acute

-protector pulmonar in tuberculoza, fibroza, bronsite, astm

-cardiotonic in miocardita şi endocardita

-hepatoprotector >> mentine nivelul de glutationa, creşte producţia de interferon in cazul hepatitelor in special hepatita c, stopează fibroza, regleaza nivelul transaminazelor, scade presiunea portala

-tonic cerebral in afectiuni neurodegenerative cum ar fi boala alzheimer, schizofrenie.

-vasodilatator, anticoagulant, hipotensiv >> regleaza permeabilitatea capilară, reduce riscul de ischemie cerebrală, reduce tensiunea arteriala
intareste poziţia organelor interne in prolaps uterin, prolaps anal

-protejează organismul de efectele chimoterapiei >> creşte numărul producatori de celule rosii in maduva, protejeaza glandele suprarenale
reglează nivelul glicemiei in diabetul zaharat

-antianemic, antimalaric, antialergic

-tonifică splina in cazurile de splenomegalie

-adjuvant in afectiuni digestive cum ar fi diaree, flatulenţă, ulcere, hemoragii

-tonic sexual masculin si feminin >> creşte mobilitatea spermatozoizilor, trateaza impotenta si frigiditatea

-compozitie:
-radacina de astragalus (500 mg de extract 16:1)………............8000 mg

-administrare:
-1-2 capsule pe zi sau dupa sfatul medicului

-referinte:
-1. the journal of urology 1991;146:486-490.
-2. virology, march 1992
-3. immunopharmacology (1990;20)
-4. journal of ethnopharmacology (1990)


Pret: 135,16 RON Producator: New
[/size]

[hrisanti]

• 
  Kiwi
  
• In ultimul timp oamenii sunt din ce in ce mai interesati de alimentatie si de rolul acesteia pentru sanatatea lor. Toate dietele sanatoase prescriu consumarea fructelor, legumelor si cerealelor, problema este insa ca nu toate fructele sunt perfecte din punctul de vedere al nutrientilor continuti; majoritatea au numai vitamina A sau C si ofera energie din zahar sau fibre. Kiwi contine si aceste vitamine, desigur, dar ofera mult mai multe beneficii decat celelalte fructe.
  
• 
• Kiwi si substantele nutritive
  Conform unor studii recente, kiwi este fructul cu cele mai multe substante nutritive din categoria fructelor importante; de exemplu, kiwi contine mai multa vitamina C decat o portocala.
  Kiwi contine o gama larga de substante nutritive:
  - luteina, o substanta care este apreciata din ce in ce mai mult pentru eficacitatea ei in reducerea riscului de aparitie a cancerului, a bolilor de inima si in prevenirea cataractei. Kiwi este considerat a fi, dupa porumb, fructul cu cea mai bogata sursa de luteina.
  - kiwi contine toate tipurile de fibra care protejeaza impotriva bolilor de inima, a diabetului, cancerului, etc.
  - cuprul este un mineral cu rol vital in procesul de crestere a copiilor pentru ca ajuta la intarirea oaselor, la dezvoltarea creierului si la construitea sistemului imunitar.
  - kiwi contine mai mult potasiu decat bananele; potasiul ajuta la functionarea eficienta a inimii si are un rol semnificant in controlul presiunii arteriale.
  - alte minerale si substante: magneziu, fier, calciu, vitamina E, B6, C, acid folic, magneziu, crom, potasiu.
  Nu uitati ca semintele de kiwi sunt cele care incorporeaza toti nutrientii - proteine, vitamine, minerale.
  
• 
• Kiwi si cancerul
  O treime din decesele survenite de pe urma cancerului sunt cauzate de o varietate de factori ce tin de dieta. Conform studiilor realizate de Asociatia Americana de Cancer, oamenii care mananca mai multe fructe si legume care contin antioxidanti au risc mai scazut de a se imbolnavi de cancer; de asemenea, suplimentele nutritive cu continut de antioxidanti s-au dovedit a nu avea nici un efect in prevenirea cancerului.
  Antioxidantii cum sunt vitamina C, E, seleniul, etc. se gasesc din abundenta in fructe si legume. Specialistii spun ca daca mancam cinci sau mai multe fructe sau legume pe zi reducem riscul de a ne imbolavi de diferite forme de cancer.
  Din punctul de vedere al antioxidantilor prezenti, kiwi se alfa pe locul trei, dupa portocale si struguri.
  
• Pastrarea fructelor kiwi
  Daca fructul este copt si moale la atingere, trebuie pus la rece pentru a se pastra mai mult. Umezeala este importanta pentru kiwi; daca nu consumati fructul imediat e recomandabil sa il pastrati intr-o punga de plastic.
  Kiwi nu se altereaza cam 2-3 saptamani de cand il cumparati, sau mai mult, daca il tineti la rece si izolat. Kiwi NU se aseaza alaturi de alte fructe sau legume. Se tine departe de surse de caldura si nu in lumina directa a razelor de soare.
  
• Consumarea fructului
  Desi majoritatea oamenilor prefera sa cojeasca bine kiwi inainte de a-l manca, aceasta operatie nu este neaparat necesara. Este destul sa racaiti usor coaja maro, pentru ca in stratul de sub ea se afla cea mai mare cantitate de vitamina C. Daca preferati sa feliati kiwi, trebuie sa stiti ca, faca aciditatea fructului are un rol important in pastrarea vitaminelor, care altfel s-ar pierde din cauza caldurii, uscarii sau oxidarii. Prin urmare, este recomandat sa il consumati imediat dupa taiere; odata taiat, nu trebuie lasat la aer liber.
  

Cura cu kiwi
Kiwi este consumat in special in perioadele reci ale anului pentru intarirea organismului.
Kiwi contine foarte multa vitamina C (un fruct de marime medie acopera nevoile zilnice ale unui adult), vitamina E (un fruct asigura un sfert din aportul zilnic din vitamina E recomandat), vitamina B2, vitamina B3, vitamina A, acizi organici si fibre.

Are efect tonic asupra capilarelor si protejeaza arterele impotriva depunerii placutelor de aterom. Fibrele de kiwi protejeaza impotriva diabetului si a bolilor de inima.
Spre deosebire de alte surse de vitamina E, kiwi este un fruct sarac in grasimi. Avand doar 45 cal/100 g si foarte multe fibre, reprezinta un fruct ideal pentru cazurile de obezitate.
Cuprul din kiwi este vital pentru cresterea copiilor, intarirea oaselor, intarirea dentitiei, dezvoltarea cerebrala si echilibrarea imunitatii.
Fructul se consuma proaspat, taiat pe jumatate si mancat direct din coaja cu ajutorul unei lingurite sau ca suc natural.
Cura consta in consumul a 100-250 g kiwi pe zi in cure de cate doua saptamani. Se poate consuma dimineata inainte de masa sau chiar in timpul mesei in amestec cu putina branza de vaci.

[hrisanti]

Care gospodina nu are ceapa in camara? Ceapa are calitati medicinale uluitoare si inlocuieste o punga de medicamente.



- Pentru imbunatatirea auzului, inainte de culcare se incalzeste o bucatica de ceapa, se introduce adanc in ureche, invelita in tifon, si se scoate abia dimineata. Ziua, picurati in nas, de 3 ori, cate 3 picaturi de suc de ceapa, timp de 21 zile, fara pauze. o6s3118on98spq
- Febra poate scadea daca puneti in urechi, pe timpul noptii cate o bucata de ceapa, invelita in tifon.
- Pentru dereglari intestinale, ceapa se curata, se cresteaza in cruce pe circa 2/3 din adancime. Apoi ceapa se introduce intr-un pahar cu ceai chinezesc fierbinte. Ceaiul trebuie sa fie nici prea dulce nici prea tare. Dupa 10-15 minute puteti sa il beti. Peste ceapa se mai poate turna
inca o data ceai.
- Pentru rani si ulceratii la picioare (varice, diabet) se foloseste uleiul, in care a fost prajita ceapa pana a devenit aurie. Se foloseste si pentru pielea iritata a copiilor, amestecat cu morcov ras foarte fin.
- Daca simtiti ca ati luat gripa, imediat radeti putina ceapa, aranjati-o pe 2 bucatele mici de tifon si introduceti-le in nas. Pielea de langa nas o ungeti cu crema. Aplecati capul putin inainte, astfel ca sucul sa nu curga in gat si respirati prin tampoane 10 minute.
- O varianta de inhalatie, pentru gat. Ceapa rasa se pune pe o farfurioara, se acopera cu o palnie si bolnavul respira prin ea.
- Pentru suferinzii de tuberculoza, 1 kg de ceapa se taie marunt, se amesteca cu 1 kg de zahar si se coace la cuptor acoperita cu capac. Cand se raceste se taie cubulete. Cu 9 zile inainte, se iau 4 ridichi de toamna (negre) foarte mari, se spala bine, se taie si se amesteca cu 2 litri de alcool. Se lasa 9 zile la intuneric. Dimineata pe nemancate se ia 1 lingura de tinctura de ridiche, dupa care se mananca 1 cubulet de ceapa coapta, si 2 ore nu se mananca nimic. Se repeta de 3 ori pe zi, pana se amelioreaza boala.
- Chiar si cojile de ceapa contin multe vitamine si minerale. Nu le aruncati, ci spalati-le si adaugatile in mancare (cand fierbeti ciorba, sos de peste, de carne).
- Prostatita: timp de 1 luna mancati inainte de culcare, la 2-3 ore dupa masa de seara, prima zi o ceapa mare, taiata marunt, a doua zi 1/2 pahar de seminte de floarea soarelui, a treia zi 1/2 pahar de miez de nuca. Semintele si miezul de nuca trebuie sa fie neprajite, altfel efectul se pierde. Pe perioada Tratamentului se interzice strict consumul de acool, inclusiv bere.
- Pentru vindecarea mai rapida a fracturilor mancati cat mai multa ceapa fiarta.
- Daca sunteti meteosensibili, adica la schimbarea brusca a vremii simtiti dureri de cap, slabiciune incercati sa mancati in acele perioade ceapa cruda cu paine, aceasta intarindu-va tonusul vaselor sanguine. Contra mirosului neplacut al cepii mancati lamaie, patrunjel sau propolis.
- "Super" reteta contra tusei: luati 1 cartof, 1 ceapa, 1 mar crude; spalati-le bine, curatati-le si puneti-le intr-un litru de apa. Fierbeti-le pana ce apa scade la jumatate. Luati cate 1 lingurita de fiertura inainte de masa. Vara puteti sa puneti in ciorapi, pe talpa, frunze uscate de hrean si sa dormiti cu ele.
- Pentru cei care aud rau: intr-o ceapa mare se face o gaura de 1 din marimea ei si se toarna acolo ulei de in. Apoi se coace ceapa in cuptor, se stoarce si se scurge sucul. Se picura in urechi de 2-3 ori pe zi.
- La lovituri si intinderi de ligamente se amesteca ceapa taiata marunt cu zahar, se pune pe un servetel si se leaga la locul afectat.
- Pentru a se apara de infectii si pentru intarirea imunitatii preparati vin de ceapa. intr-un borcan de 1 litru puneti 100-150 g ceapa taiata marunt, adaugati 100 g de miere de albine, turnati pana umpleti borcanul vin de calitate. Peste 2 saptamani strecurati vinul si beti cate 1-4 linguri pe zi.
- Contra ulcerului la stomac: 2 cepe albe se taie pestisori, se aburesc cu 1 lingura de unt sub capac (nu se prajesc). Se mananca dimineata inainte de masa.- Daca vi se cliveaza unghiile trebuie sa le ungeti cu miere de albine
in amestec cu ceapa.
- O metoda mai neobisnuita: daca va simtiti rau fara motiv, va imbolnaviti de parca sunteti deocheat, atunci luati 3 cepe curatate de coaja, stapungeti fiecare ceapa cu un ac mare cu ata rosie si legati ata, lasand un capat mai lung. in fiecare camera atarnati cate o ceapa si lasati-le timp de 7 ore. Adunati cepele, aranjati-le pe fiecare pe cate o hartie alba, sarati-le cu multa sare si ardeti-le pe un foc tare. in apartamentul dvs. ramane, dupa aceasta procedura, numai energie pozitiva.

[hrisanti]

Ceapa este o planta erbacee, perena, in cultura bienala sau trienala, cu o ridicata valoare terapeutica.

Principalii constituenti ai cepei sunt :
zahar, vitaminele A,B,C, saruri minerale : sodiu, potasiu, fosfat si nitrat calcarosi, fier, sulf, iod, siliciu; acid fosforic si acid acetic etc.

Ceapa are pretentii mici de caldura, temperatura minima de incoltire fiind de 3-4 grade C, temperatura optima in jr de 18-20 grade C. In schimb, ceapa are pretentii ridicate de apa si lumina, avand nevoie de 14-16 ore lumina pe zi, in locurile umbrite nu dezvolta bulbi sau tulpini florifere.

Ceapa solicita soluri cu textura nisipo-lutoasa, o fertilitate mijlocie si o reactie usor acida pana la neutra (pH 6,5-7,.

Bulbul rezulta din modificarea frunzelor prin ingrosarea lor la baza, cele din interior devin suculente, iar cele din exterior devin pergamentoase.



Ceapa, aliment miraculos


Fiindca am intrat in plin sezon rece, iar in jurul nostru care mai de care raciti, fie tusesc, fie stranuta, fie isi trag nasul, va prezentam o metoda simpla de protectie, dar extrem de eficienta.

Pana sa apelam la medicamente, siropuri sau prafuri minune, pe care zgomotoasele reclame ni le tot lauda, sa incercam ceva ce ne este foarte la indemana, ceva ce se gaseste in casa fiecaruia, fie el sarac sau bogat: doua ingrediente, aproape nelipsite din mancarurile zilnice, folosite mai mult pentru gust decat pentru calitatile lor curative, care in ultimul timp sunt tot mai ignorate.

Sunt nelipsite, e adevarat, din hrana noastra de zi cu zi, dar sub ce forma? Gatite, bineinteles, actiune care le face sa-si piarda in mare parte, proprietatile miraculoase, daca nu chiar in totalitate.

E de inteles pe de o parte, caci gustul si mirosul, care le fac unice, sunt in egala masura placute si neplacute. Si ceapa si usturoiul sunt cautate, dar fiindca au gust si miros puternice si la un moment dat pot fi deranjante pentru cei din jur, ne fac sa le evitam, din pacate. Ratam in felul acesta o contributie extrem de importanta adusa sanatatii noastre.


1. Ceapa

Virtutile sale tonice, terapeutice si antiinfectioase, fac din ceapa un aliment foarte cunoscut inca din cele mai vechi timpuri. Se recomanda ca factor de sanatate si longevitate.

Contine:

- glucide; vitaminele A, B, C si E; numeroase oligoelemente precum sodiu, potasiu, calciu, siliciu, iod, fosfor, carbon, clor, magneziu, zinc, cupru; uleiuri volatile; lipide; proteine, in cantitati reduse; acid fosforic si acetic; oxidaze si alte enzime; substante naturale cu proprietati antiseptice etc.

Proprietati:

- este stimulent al sistemului nervos, hepatic, renal, puternic diuretic, expectorant, vermifug, hipoglicemiant, dizolvant si eliminator al ureei si al clorurilor, afrodisiac, antiseptic si antiinfectios, antalgic (calmeaza durerea), antireumatic etc.
- se comporta exact ca un antibiotic, fata de culturile de stafilococi; este antihelmintic (combate viermii intestinali), vermifug;
- antisclerogen, antitrombotic;
- curativ al pielii si al sistemului pilos;
- antitusiv, emolient si rezolutiv;
- sedativ, calmant, hipnotic usor etc.

Indicatii:
Se recomanda pentru:

- uz intern, in astenie, retentie de apa si clorosodica (edeme cardiace si renale, pleurezie, ascita, oligurie, afectiuni respiratorii, guturai, bronsita, astm, laringita, varice, tromboflebita, arterioscleroza, parazitoze intestinale, imbatranire precoce, impotenta sexuala, boli reumatice, gripa, diabet zaharat, obezitate, viermi intestinali, surmenaj fizic si intelectual, astenie, prostatita, infectii intestinale si urinare, insomnii, litiaza urica, guta etc.
- uz extern, in abcese, panaritiu, furunculoza, intepaturi de insecte, nevralgii dentare, degeraturi, crapaturi, arsuri, negi, plagi, ulcere, surditate etc.

Pentru prevenirea gripei si impotriva ei, exista un tratament cu ceapa, care tine 15 zile. Acesta consta in punerea la macerat a doua cepe taiate felii foarte subtiri, in 500 ml de apa, timp de 6 ore. Totul se strecoara, iar produsul rezultat se bea in cate o cana inainte de mese si una inainte de culcare.

Pentru bolile reumatice, se prepara un decoct prin punerea la fiert a 3 cepe taiate, intr-un litru de apa, timp de 15 minute. Se bea apoi o cana dimineata si una seara.

Pentru aplicatiile externe, ceapa se prepara sub forma de suc.

Ceapa cruda, folosita zilnic, in orice anotimp al anului, face minuni datorita proprietatilor sale de stimulare a sistemului endocrin si capacitatii sale de aparare a organismului. Ea este foarte satioasa, de aceea mesele de cruditati care contin o portie mare de ceapa cruda, nu trebuie sa fie prea dese.

[hrisanti]

Creeaza-ti propriul meniu culinar din alimentele preferate


Cantitatile din acest tabel sunt exprimate pentru 100 de unitati (100g sau 100 ml. pt lichide). Pentru lipide, glucide si proteine, cantitatile reprezinta grame.

Carne - peste si preparate DENUMIRE CALORII PROTEINE LIPIDE GLUCIDE
Carne de curca	179	24.5	8.5	0
Carne de miel	260	18	20	0
Carne de oaie	181	17	12	0
Carne de porc grasa	340	15	30	0
Carne de porc slaba	142	20.4	6.3	0
Carne de pui	142	21	6	0
Carne de vaca grasa	277	12	24.5	0
Carne de vaca slaba	104	20.4	2.2	0
Crap	104	18.9	2.8	0
Ficat de porc	146.2	19	3	6
Hering in sos tomat	170	16.2	10.4	1.8
Heringi	167	18	10	0
Heringi in ulei	325	13.7	28.9	0
Icre crap	192	19.5	12.1	0
Macrou in sos tomat	164	14.5	10.6	1.6
Macrou in ulei	259	16.2	20.7	0
Parizer	290	10.2	26.8	0
Pateu de ficat	261	19.6	19.5	0
Salam de vara	519	20	47	0
Stavrid	114	21	3	0
Stavrid in sos tomat	125	15.5	6.6	0
Fructe proaspete
Cirese	21	1	0.3	18
Grapefruit	30	0.5	0.2	6.5
Lamai	36	0.9	0.7	6.2
Mandarine	40	0.8	0.1	8.7
Mere	67	0.3	0.5	15
Pere	79	1	1	16
Portocale	47	0.8	0.2	10.1
Prune	89	0.6	0.1	21
Struguri	93	2.1	1.7	18
Fructe uscate
Stafide	306	2.5	0.5	71
Grasimi
Margarina	764	0	82.5	0
Smantana	297	2.5	29.5	3
Ulei floarea soarelui	930	0	100	0
Ulei soia	930	0	100	0
Unt	721	6	74	2
Untura de porc	927	0.2	99.5	0

[hrisanti]

Lapte si preparate
Branza de burduf	369	27.4	27.4	0.5
Branza de vaca	155	13	9	4.5
Branza topita	366	7	36	0.9
Cascaval	233	25	19	1
Iaurt	50	3.2	2.6	4
Lapte de vaca	65	3.5	3.5	4.5
Lapte parf	498	27	24	40
Telemea de oi	305	18.9	24	1
Telemea de vaci	273	19.4	20.4	1
Legume conservate
Ardei	112	1.2	8	8
Bulion de tomate	62	3.6	0	11.6
Castraveti in otet	9	0.6	0	1.5
Fasole verde obisnuita	18	1.1	0.4	2.5
Gogosari in otet	15	0.7	0	3
Mazare verde boabe	72	6.5	0.5	10.8
Pasta de tomate	85	5.4	0	15.4
Tocana de legume	73	1	6	3.1
Varza acra	18	1.2	0	3.3
Vinete in ulei	92	1.8	8	2.4
Legume proaspete
Ardei gras rosu	39	1.3	0.4	7.3
Ardei gras verde	17	1.1	0.2	2.5
Cartofi	88	2	0.2	19
Cartofi noi	80	1.7	0.2	17.4
Castraveti	19	1.3	0.2	2.9
Ceapa uscata	40	1.5	0.2	8
Ceapa verde	20	1	0.2	3
Ciuperci	35	5	0.5	2.3
Conopida	30	2.8	0.3	3.9
Dovlecei	18	0.9	0.1	3.2
Fasole verde	33	2	0.2	5.7
Mazare verde boabe	96	8.4	0.5	14
Morcovi	45	1.5	0.3	8.8
Pastarnac	72	1.4	0.5	15
Patrunjel radacini	20	1.1	0.3	3.1
Praz	54	2.3	0.4	9.9
Ridichi	19	0.3	0.1	3.8
Ridichi de iarna	26	1.3	0.1	4.9
Rosii	20	1.1	0.3	3.1
Salata verde	22	1.9	0.3	2.9
Sfecla rosie	43	1.3	0.1	9
Spanac	25	3.5	0.3	2
Telina radacini	33	1.4	0.3	5.9
Urzici	68	7.9	0.7	7.1
Usturoi	137	7.2	0.2	26
Varza alba	33	1.8	0.2	5.8
Varza Bruxelles	50	4	0.5	7
Varza rosie	33	1.9	0.2	5.6
Leguminoase uscate si oleaginoase
Fasole boabe	303	23	1.7	47
Masline negre	437	20	35	7.2
Masline verzi	177	12.5	10	8.1
Nuci	650	21	59	3.7
Ou
Oua de gaina	171	14	12	0.6
Produse derivate din cereale
Biscuiti	425	8.2	9.5	74
Faina de grau	349	11	1.4	71
Faina de porumb	351	9.6	1.7	72.1
Gris	358	9.4	0.9	75.4
Orez	354	8.1	1.2	75.5
Paine de grau alba	247	7.5	0.4	52
Paine de grau intermediara	234	7.5	0.7	43
Paine de grau neagra	242	8.4	1.2	48
Paine graham	256	9.1	1	51
Paste fainoase cu ou	386	10.2	2.2	79.1
Paste fainoase obisnuite	360	10.9	0.6	75.6
Produse zaharoase
Caramele cu lapte	394	0	0	96
Ciocolata cu lapte	605	6.9	40	50
Dulceata de visine	282	0.77	0	68
Gem de caise	240	0.65	0	58
Gem de visine	250	0.88	0	60
Miere de albine	304	0.5	0	0.2
Zahar	410	0	0	100

[hrisanti]

Aloe vera, o farmacie la ghiveci
Se cauta tot mai mult remediile pe baza de aloe, aceasta planta fiind considerata un fel de leac universal. Vindeca o gama larga de boli, intareste organismul si da energie. Cei care cultiva deja aloe in ghivece stiu ca au la indemina remedii naturiste pentru mai multe boli sau infectii. Aloe vera sta la baza a numeroase produse din industria farmaceutica. Cum pretul lor este destul de piperat, e bine sa stim cum putem prepara singuri remedii cu frunzele de aloe de acasa.

Aloe vera a fost cunoscuta inca din antichitate pentru virtutile ei terapeutice. Vechii egipteni o foloseau pentru intretinerea frumusetii. Chinezii o numeau „medicamentul armoniei“. Rusii ii spun „elixirul longevitatii“. Iar Alexandru Macedon a incercat sa cucereasca un teritoriu tocmai pentru ca era cultivat cu aloe, din care bastinasii faceau un suc cu proprietati tamaduitoare.


„Vindecatorul tacut“


Aloe vulgaris, Aloe vera, Aloe socotrina sau Aloe arborescens a fost cunoscuta inca din antichitate pentru virtutile ei terapeutice cu totul speciale. Vechii egipteni foloseau aloe pentru intretinerea frumusetii. Chinezii o numeau „medicamentul armoniei“, iar amerindienii „vindecatorul tacut“. Rusii ii spun „elixirul longevitatii“. Medicul grec Dioscoride si enciclopedistul latin Plinius cel Batrin pretuiau foarte mult proprietatile terapeutice ale acestei plante. In acele vremuri, in Europa, sucul de aloe costa foarte mult. Se spune ca Alexandru Macedon a incercat sa cucereasca un teritoriu tocmai pentru ca era cultivat cu aloe, din care bastinasii faceau un suc cu proprietati tamaduitoare. Aloe vera este o planta asemanatoare cactusilor si creste in zonele cu clima calda. In patria sa de origine, Africa de Sud, nu este o planta mica de camera, ci un copac puternic, cu o inaltime de 10 metri si chiar mai mult. Arabii il denumesc „arborele amar“. Pe toate meridianele, aloea este o iarba de leac.

O planta care face minuni

Efectele terapeutice ale aloei sint remarcabile: intareste sistemul imunitar, contine agenti antiseptici si analgezici, strabate toate cele sapte straturi ale pielii, e antiinflamator natural, contine vitamine, enzime, minerale si aminoacizi, accelereaza vindecarea, stimuleaza regenerarea tesuturilor. Utilizarea plantei nu are efecte secundare. Nu exista parti ale plantei Aloe vera care sa nu fie folosite. Coaja e folosita ca laxativ, in timp ce pulpa a fost pusa pe arsuri sau pe alte rani de mii de ani. In ultima vreme, in afara de efect curativ, Aloe vera a fost utilizata intr-o serie de produse cosmetice avind mai ales efect emolient. Cel mai bun efect al acestei plante il resimt persoanele virstnice care sint susceptibile la escare, ulcere diabetice si ulcere vasculare.

Oblojeste stomacul

In terapie, se foloseste sucul proaspat si condensat de aloe. Adica picatura pe care o obtinem cind stoarcem frunza carnoasa a plantei. Sucul de aloe in doze mici trezeste pofta de mincare si imbunatateste digestia, o doza prea mare devine, insa, un purgativ puternic. Sucul proaspat are actiune bactericida. Extern, vindeca ranile infectate, arsurile, ulceratiile. Taiati o frunza proaspata de aloe si puneti-o pe locul dureros. In citeva minute, durerea va disparea. O bucatica dintr-o frunza de aloe calmeaza durerile de dinti, inlatura inflamatiile gingiilor. In caz de guturai si conjunctivita, sucul de aloe se foloseste sub forma de picaturi. Intern, este indicat impotriva gastritelor, enteritelor, constipatiilor, cite o lingurita de doua-trei ori pe zi, cu o jumatate de ora inainte de masa. Durata tratamentului este in medie intre 4 si 6 saptamini. Studii moderne au dovedit ca sucul de aloe este eficient in tratarea inflamatiilor tubului digestiv, este foarte indicat in gastrita, ulcer, constipatii si diaree.

Vindeca si previne

Sucul de aloe este recomandat si pentru tratarea faringitelor si laringitelor, cite una-doua lingurite de suc dizolvat in lapte caldut, de doua-trei ori pe zi, cu o jumatate de ora inainte de masa. In cazurile de laringita, este indicata gargara cu o solutie de apa si suc de aloe (in cantitati egale). In medicina populara, sucul de aloe amestecat cu miere si ulei se foloseste intern impotriva tuberculozei si oboselii. Sucul natural de aloe este bogat in vitaminele A, B1, B2, B6, minerale, microelemente, acizi grasi esentiali si enzime necesare organismului, intr-o forma usor asimilabila, precum si o mare cantitate de aminoacizi. Aloe ajuta la prevenirea artritei si reduce inflamatia incheieturilor, intareste sistemul imunitar, are efect analgezic si calmeaza nervii, are proprietati antileucemice, de stimulare a macrofagelor si limfocitelor NK (natural killer).

Regenereaza intregul organism

Sucul de Aloe stimuleaza procesele de regenerare in sistemul nervos (fiind util in programele geriatrice, de recuperare postoperatorie sau dupa accidente vasculare cerebrale), scade nivelul de colesterol in singe, normalizeaza tensiunea arteriala, stimuleaza activitatea glandelor endocrine, stimuleaza functia renala. Regenereaza vilozitatile intestinale si detoxifica organismul. Are efect antiseptic, dezinfectant, antiinflamator si poate chiar stimula regenerarea celulara. Tine corpul intr-o stare fiziologica sanatoasa, creeaza organismului posibilitatea de a se regenera. Sucul pur din planta de aloe este eficace impotriva microorganismelor, precum salmonella, streptococi, stafilococi, putind distruge si bacteria care cauzeaza ulcerul perforat.

Farmacia de acasa

Acasa, putem prepara astfel suc de aloe: se iau frunzele de aloe (nu trebuie sa fie mai tinere de 2 ani), se spala cu apa fierbinte, se taie in bucati mai mici, se dau prin masina de tocat carne, apoi se storc. Ceea ce rezulta este un suc biostimulator foarte bogat in fermenti. Preparatele obtinute din el regenereaza organele bolnave. Este folosit extern in cazul diferitelor afectiuni ale pielii, iar intern, numai la indicatia medicului. Are si contraindicatii: boli de ficat, vezica biliara, vezica urinara, rinichi, hemoragii uterine si in timpul sarcinii. Din suc de aloe se pregateste un amestec fortifiant general: 100 de mililitri de suc, 500 de grame de mieji de nuca, 300 de grame de miere, sucul de la trei-patru lamii se amesteca si se ia cite o lingurita de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.

Infuzii si injectii

Pentru pregatirea unei infuzii de aloe, frunzele se taie, se pun in apa (in proportia 1:5), se lasa la infuzat o ora, apoi se fierb 2-3 minute si se strecoara printr-un tifon. Infuzia se foloseste sub forma de comprese in cazul bolilor de piele, impotriva inflamarii pleoapelor, gingiilor, pentru gargara. Industria medicala foloseste siropul de aloe cu fier si extractul de aloe cu apa pentru injectii. In compozitia acestor injectii intra: sirop de aloe, o solutie de clorit de fier, acid citric. Sint recomandate in caz de anemie si boli de natura infectioasa, intoxicatii, hemoragii, conjunctivita, cataracta, atrofierea nervului vizual. In cazul tuberculozei este recomandat sucul de aloe pentru ca este bogat in fermenti si vitamine, omoara bacteriile, creste rezistenta organismului la infectii. Pentru tratarea tuberculozei, medicina populara recomanda urmatoarea reteta: 50 de mililitri de suc de aloe, 100 de grame de unt nesarat, 100 de grame de untura de porc sau de gisca, 100 de grame de miere naturala si 50 de grame de cacao se amesteca bine. Se ia cite o lingura din acest amestec impreuna cu un pahar de lapte fierbinte (copiilor li se da cite o lingurita).

Leacul frumusetii

In cosmetica, sint foarte pretuite proprietatile tonifiante ale sucului de aloe. Grabeste regenerarea celulelor si impiedica imbatrinirea pielii. Pentru prevenirea formarii ridurilor, este necesar ca, de doua-trei ori pe saptamina, sa aplicati cite 10 minute comprese cu suc proaspat de aloe. In cazul pielii uscate, dupa indepartarea compreselor, se va folosi o crema hidratanta. In cazul cosurilor, al inflamatiilor si iritarilor, a pielii grase, sint foarte bune compresele cu suc de aloe. Frunze de aloe taiate marunt se pun in frigider invelite intr-o folie din plastic timp de doua saptamini. Jeleul obtinut se pune intr-un borcan din sticla. Dupa doua zile, se intinde pe fata unsa cu crema, iar dupa 15-20 de minute se spala cu apa rece. Pentru ten uscat, amestecati un galbenus cu o lingura smintina, o lingura faina, o lingura de miere si una de suc proaspat de aloe. Pentru ochi obositi, cearcane, aplicati rondele de dovlecel pe ochii inchisi, apoi acoperiti fata cu un prosop umed timp de 10 minute. Indepartati dovlecelul si ungeti pielea din jurul ochilor cu suc proaspat de aloe.

Cura cu aloe

Cei care doresc sa-si fortifice organismul pot urma cura cu aloe, un tratament vestit, un tonic excelent, care da roade negresit. Un kilogram si jumatate de planta, in virsta de 3-5 ani, se trece prin masina de tocat. Inainte de a fi folosita, planta nu se uda timp de 5 zile. Se adauga 2,5 kg de miere de mai, 3,5 kg vin rosu. Se pune amestecul intr-un borcan si se lasa in loc intunecos si rece, timp de 5 zile. In primele 7 zile se ia cite o lingurita, de trei ori pe zi, cu doua ore inainte de masa. Ulterior, se ia o lingura, de 3 ori pe zi, cu 1 ora inaintea mesei. Durata minima a unei cure este de 2-3 saptamini. In primele zile de tratament, bolnavul capata o pofta de mincare neobisnuita. Trebuie excluse laptele si ouale. Se consuma cit mai multe supe si fructe. Cura este indicata in: ulcer, gripa, angina, dureri de cap, boli de dinti, eczeme, astm, scleroza, reumatism, alcoolism, astenie. De asemenea, cura face minuni in cazul celor care incearca sa se lase de bautura.

Aloe in ghiveci

Aloe vera poate fi cultivata chiar si in apartamente, planta nefiind foarte pretentioasa. Are nevoie de multa lumina si de aceea este de preferata pozitionarea plantei la fereastra catre sud. Necesita, in timpul verii, lumina, aerare, udare abundenta. Dar, atentie! Excesul de apa poate duce la distrugerea plantei, prin putrezirea radacinilor. Iarna, se pastreaza in camere racoroase cu temperaturi minime de 8-10 grade C si cu multa lumina. Se recomanda transplantarea plantei la 2-3 ani. Inmultirea se face prin butasi, in perioada mai-iunie sau prin despartirea puilor de la baza plantei si plantarea lor in ghivece mici. Butasii se planteaza in pamint nisipos si trebuie tinuti la caldura si umbra citeva zile. Mutarea in ghivece se face abia dupa aparitia radacinilor. Ingrasamintele se folosesc rar si in cantitati mici.

Propolis si aloe

Se iau un kilogram de miere de albine, 20 grame de propolis dat prin razatoare de plastic, 750 grame de aloe (frunze date prin razatoarea de sticla sau plastic). Ingredientele se pun intr-un borcan de sticla si se macereaza, la rece, timp de 5 zile. Se consuma cite o lingurita dimineata si la prinz, cu 2 ore inainte de masa. Durata tratamentului este de 3 saptamini. Cura se poate repeta dupa o pauza de 7 zile. Se recomanda in caz de gripa, viroze respiratorii, anorexie, cefalee, faringo-amigdalite, astm bronsic, reumatisme, paralizii, neurastenii, ulcer gastric, cancer, TBC pulmonar. Aloe vera este contraindicata in caz de sarcina si dereglari hormonale.
Autor: Camelia ONCIU

[hrisanti]

Inca din antichitate, Aloe Vera a fost utilizata in tratarea diferitelor afectiuni de catre oamenii din intreaga lume, pentru efectele sale binefacatoare asupra sanatatii, dar si frumusetii.

Printre proprietatile benefice ale acestei plante se numara si urmatoarele: intareste sistemul imunitar, are efect analgezic si calmeaza nervii. Aloe Vera accelereaza si normalizeaza metabolismul, regenereaza vilozitatile intestinale si detoxifica organismul. In plus, planta are efect antiseptic, dezinfectant, antiinflamator si poate chiar stimula regenerarea celulara. Prin efectele benefice, ea asigura combaterea numeroaselor probleme de sanatate si este capabila sa vindece si sa amelioreze multe boli si anomalii. Aloe Vera hraneste, detoxifica, normalizeaza tractul digestiv si favorizeaza absorbtia alimentelor. Traversand organismul, echilibreaza starea generala.

Datorita compozitiei sale naturale, vegetale, tine corpul intr-o stare fiziologica sanatoasa, creeaza organismului posibilitatea de a se regenera. Prin intarirea sistemului imunitar, are un efect preventiv durabil asupra organismului, acesta fiind capabil sa valorifice cele 240 de substante active, conform necesitatilor sale.

Aloe Vera este utilizata in terapia diferitelor afectiuni:
alergie, astm, anemie, artrite, artroze, afectiuni ale prostatei, afectiuni ale unghiilor, abcese, boli carentiale, bronsite, colita intestinala, cefalee, cistite, crampe musculare, combaterea efectelor secundare ale chimioterapiei si radioterapiei, cataracta, constipatie cronica, diabet zaharat, depresii, entorse, escoriatii, eruptii cutanate, foliculite, furunculoze, faringite, gingivite, hemoroizi, herpes, hepatita cronica, insomnie, inflamatii cutanate, infectii fungice, intinderi musculare, ligamente, intepaturi de insecte, keratroza, keratite, pancreatita cronica, psoriazis, piele uscata, scleroza multipla, unghie incarnata, urticarie, viroze, vergeturi, varice, zona zoster.

Aloe Vera poate fi cultivata chiar si in apartamente, planta nefiind foarte pretentioasa. Totusi, este bine ca, atunci cand vreti sa va folositi de proprietatile ei in tratarea unei afectiuni, sa cereti parerea unui specialist in medicina naturista.

RESURSE

Anglia aproba primul analgezic pe baza de canabis

Lucerna neutralizeaza aciditatea gastrica si creste imunitatea organismului

Mierea de albine produce efecte spectaculoase in tratamentul gastritei, anemiei si al ranilor

[hrisanti]

In prezent, aloe vera nu are o recunoastere oficiala in comunitatea medicala. In ciuda unei lipse de promovare oficiala, este una dintre cele mai raspandite plante pentru tratarea arsurilor si contuziilor. In plus, aceasta este larg folosita ca ingredient principal al produselor cosmetice dar si ca bautura sanatoasa. Chiar daca nu a castigat inca increderea deplina a lumii medicale, studii amanuntite se realizeaza in mod continuu. Aceste studii sunt mult mai serioase decat isi inchipuie multi, avand multe implicatii. De exepmplu sunt cercetari orientate spre folosirea acestei plante in tratamentul cancerului sau a SIDA.

Nu exista poceduri de testare care sa identifice cantitatea exacta de aloe care exista intr-o bautura sau intr-un produs cosmetic, cu atat mai putin concentratia. De aceea nici o instituite publica nu poate stopa comercializarea produselor neeficiente care sunt dezvoltate pe baza de aloe.Testele chimice au aratat ca substantele active se afla in partea verde a frunzei si in seva galbuie, nicidecum in partea de mijloc a frunzei (partea incolora si insipida gelatinoasa). Majoritatea expertilor au ajuns la concluzia ca trebuie folosita intreaga frunza pentru a beneficia de efectele curative ale acestei plante.

Despre Aloe vera

Majoritatea botanistilor au ajuns la un acord comun in ceea ce priveste originea plantei aloe vera, si anume climatul cald si secetos al Africii. Totusi, datorita faptului ca planta se poate adapta foarte usor, si pentru ca oamenii au fost atat de dornici sa o ia cu ei in calatoriile lor, in zilele noastre poate fi gasita in multe locuri cu clima calda.

Desi aloe vera este o planta tropicala, radacina ei poate supravietui si la temperaturi de inghet, atata timp cat radacina nu se distruge. Frunzele se pot distruge iar substantele nutritive se pot pierde la temperaturi in jur de 4-5 grade C. Dimpotriva, planta se dezvolta foarte bine la temperaturi de 40 grade C. Poate supravietui chiar la temperaturi mai mari si, chiar poate depasi perioade de seceta severa. Insa poate supravietui si in jungla umeda, atata timp cat radacina nu sta in apa sau umezeala.


De ce functioneaza tratamentul cu aloe?

Deoarece aloe vera contine 6 agenti antiseptici care distrug sau tin sub control bacterii, ciuperci si virusi, iar continutul de lupeol si acid salicilic explica de ce planta este un bun tranchilizant.

Deoarece aloe vera contine cel putin trei acizi grasi antiinflamatori a caror prezenta explica eficienta ridicata in tratarea arsurilor, taieturilor, juliturilor, reactiilor alergice, artritei reumatoide, ulcerului si a indigestiilor. De asemenea B-sisterolul ajuta la scaderea nivelului colesterolului "nociv".

Deoarece aloe vera contine 23 de polipeptide (stimulatori ai imunitatii), si acest lucru explica de ce sucul de aloe tine sub control un sepctru larg de boli care afecteaza sistemul imunitar, inclusiv virusul HIV. Iar polipeptidele in combinatie cu agentii antitumorali explica eficienta tratamentului cu aloe in cazul cancerului.

In concluzie, tratamentul cu aloe vera functioneaza datorita relatiei sinergice dintre elementele continute. Aici puteti consulta un catalog cu produse din aloe 100% naturale.


Cronologie utilizare aloe in medicina moderna

1934 d.H. - Prima lucrare medicala moderna publicata de C. E. Collins in Statele Unite. Lucrarea descrie utilizarea de aloe vera pentru tratarea dermatitelor provocate de radiatiile solare. Tot in aceasta perioada se folosesc unguentele si gelurile pe baza de aloe.

1945 d.H. - In Rusia, medicul V. P. Filatov a observat ca sucul de aloe fiert este un tratamet foarte eficient pentru bolile de piele cauzate de paraziti, iar sucul de aloe baut este un tratament eficient in bolile pulmonare.

1950 d.H. - Medicul R.Y. Gottschall a descoperit ca seva de aloe fiarta distruge bacilul care provoaca tuberculoza.

1953 d.H. - C.C. Lushbaugh, si D.B. Hale, au efectuat un studiu din care reiese ca aloe vera trateaza ulcerul cu cel putin 15% mai repede decat orice alt tratament cunoscut.

1956 - 1957 d.H. - N. Nordvinov si B. Rostotsky (Rusia) au realizat un studiu cu privire la eficienta tratamentului cu aloe vera asupra afectiunilor dermice. Rezultatele obtinute au fost uluitoare timpul de vindecare al arsurilor de gradul II si III s-a redus de la 30-45 de zile la 15-16 zile. De asemenea, s-au obtinut rezultate surprinzatoare si in tratamentul altor afectiuni dermice precum: degeraturi, taieturi, pustule, eczeme, iritatii, psoriazis, neurodermita chiar si cancer.

1959 d.H. - E.P. Pendergrass, in urma cercetarilor sale a observat ca aloe vera favorizeaza regenerarea culorii naturale a pielii, fara a produce toxicitate, aceasta datorita puterii de regenerare a celulelor epiteliale.

1963 d.H. - Julian J. Blitz, James W. Smith, si Jack R. Gerard, folosesc o emulsie de aloe vera (seva de aloe amestecata cu ulei mineral) pentru tratarea a 18 pacienti cu ulcer gastric. Toti acesti pacienti fusesera tratatati timp de o perioada indelungata cu tratament conventional, cu rezultate minime sau chiar fara rezultat. Fiecarui pacient a inceput sa i se administreze o doza zilnica de emulsie de aloe vera. Rezultatul experimentului a fost surprinzator 17 din cei 18 pacienti s-au recuperat complet (cel de-al 18-lea pacient s-a retras din program dupa prima doza administrata).

1969 d.H. - In urma unui studiu efectuat medicul Eugene Zimmerman, la Colegiul de Stomatologie Baylor, s-a ajuns la concluzia ca aloe vera este un antiinflamator foarte puternic care distruge un spectru larg de microorganisme ce produc diferite afectiuni bucale.

1973 d.H. - Un grup de cercetatori din Cairo (Egipt) au folosit aloe vera pentru tratarea seboreei, acneei, ulceratii dermice cronice si pierderea de par si au avut rezultate uimitoare.

1978 d.H. - Dr. G.R. Waller de la Oklahoma State University, a facut un studiu din care a rezultat ca aloe vera contine un spectru larg de amino acizi, monozaharuri libere si toate zahariurile eliberate in urma hidrolizei, steroli (in principal B-sitosterol) si lupeol. B-sitosterolul este un antiinflamator puternic si un anticolesterolemic. Lupeolul este un tranchilizant puternic si un puternic antiseptic. Aceste ingrediente active au fost gasite in uleiul de aloe.

1980 d.H. - Medicul John Heggars de la Centrul de Arsuri din Chicago, a demonstrat capacitatea compusilor din aloe vera sa vindece arsuri de gradul III, si degeraturi pana la de 6 ori mai rapid decat tratamentele obisnuite. Dr. Heggars a ajuns la concluzia ca efectele benefice sunt date de compusii de tip steroidal si de acidul salicilic. De asemenea, a observat ca in urma tratamentului cu aloe, nu raman cicatrici, se reface culoarea naturala apielii, si chiar regenereaza foliculii de par, permitand cresterea din nou a parului in zonele care au suferit arsuri.

1985 d.H. - Dr. Jeffrey Bland de la Institutul Linus Pauling a observat in urma unor studii facute ca sucul de aloe vera ajuta la imbunatatirea digestiei proteinelor, normalizeaza tranzitul intestinal, echilibreaza nivelul bacteriilor digestive, ajuta in caz de indigestie, colici digestive, aciditate gastrica.

1987 d.H. - Dr. Rosalie Burns este preocupata cu un studiu asupra virusului care provoaca herpesul. Observa ca seva de aloe este foarte eficienta in vindecarea pustulelor, reducand in acelasi timp si durerea. In acelasi an, Dr. H. Reg McDaniel (Dallas) descopera in urma cercetarilor facute ca aloe vera stopeaza dezvoltarea SIDA. De asemenea distruge virusicare cauzeaza gripa, pojar, varsat de vant si alte infectii virale.

1988 d.H. - Dr. Terry Pulse (Dallas) realizeaza un studiu pe pacienti care sufera de SIDA administrandu-le zilnic 20 ml de suc de aloe. La 81% dintre pacienti simptomele au disparut aproape complet si, mai mult, nici nu au revenit ulterior.

1989 d.H. - Cercetatori din Okinawa, Japonia, au publicat un studiu in Jurnalul Japonez al Cercetarii Cancerului, in care arata ca aloe vera contine cel putin trei agenti antitumorali: emodin, mannose si lecitina. Rezultatul studiului a fost ca aloe vera tine sub control cancerul pulmonar si ca este un tratament eficient pentru leucemie si sarcom si ca previne formarea de tumori.

1990 d.H. - Un grup de medici din Philaadelphia au prezentat o lucrare la Brussele, in aprilie 1990. Studiul arata cum aloe vera, sau substante extrase din aloe reprezinta un tratament eficient impotriva virusului HIV. In cazul pacientilor depistati pozitivi, sau a pacientilor care sufereau de SIDA, administrarea zilnica de aloe vera (sau extracte) actioneaza ca o imunizare impotriva infectiei HIV. La majoritatea pacientilor, aloe vera a avut urmatoarele efecte:
- a oprit celulele infectate sa reproduca virusul;
- fie a distrus virusul din sange, fie a stimulat sistemul imunitar sa distruga virusul, sau chiar ambele variante;
- a ajutat stoparea bolii SIDA la pacientii depistati cu HIV pozitiv si a stopat boala in cazul celor care au ajuns la faza SIDA;
- unii pacienti au devenit seronegativi (virusul sau anticorpii virusului nu s-au mai gasit in sange).

1994 d.H. - Administratia pentru Alimentatie si Medicamente din Statele Unite a aprobat testarea pe pacienti a tratamentului cu aloe vera impotriva virusului HIV.

[hrisanti]

[size=12]Smochinul este cunoscut si apreciat din antichitate, egiptenii apreciindu-l in mod deosebit ca pe un fruct benefic sanatatii. Fructele uscate sunt folosite in mod deosebit in perioadele reci ale anului fiind energizante si emoliente.

Smochinele sunt recomandate copiilor, adolescentilor, convalescentilor, batranilor, sportivilor si femeilor insarcinate.
Ele mai sunt recomandate in astenie , iritatii gastrointestinale, constipatie, stari acute febrile, inflamatii urinare si pulmonare, bronsite, laringite, traheite.
Extern sunt recomandate in stomatite, gingivite, abscese dentare, furuncule, plagi atone.
Fructele pot fi consumate ca atare sau sub forma de decoct expectorant (2-3 fructe la o cana cu apa, 2 cani pe zi ).
Se poate prepara si sirop din 500 g smochine la un litru de apa. Se fierbe pe baia de apa pana se reduce la jumatate.Se strecoara si se adauga 250 g miere. Se ia cate o lingurita de doua, trei ori pe zi.
Cu sucul laptos al smochinelor verzi se pot combate negii si bataturile. Se fac aplicatii de trei ori pe zi , timp de 5-6 zile.
Pe furuncule pentru maturare se pun comprese cu smochine caldute fierte in apa sau lapte.
Fructele uscate contin foarte putina apa (aproape de loc), protide, hidrati de carbon, zahar invertit(61 %), potasiu (840 mg %), sodiu (40 mg %), calciu (190 mg %), fosfor (105 mg %), fier (3,3 mg %), vitamine (A, B1, B2, niacina, C).
Din punct de vedere energetic, smochinele uscate contin 260 kalorii la 100 g.
Proprietati:
- Foarte nutritive si digerabile;
- Tonifiante (recomandate sportivilor);
- Laxative;
- Diuretice;
- Pectorale;
- Emoliente

[hrisanti]

Smochinele proaspete sau uscate sunt adevarate 'medicamente'.Medicul chinez Hao Chun Yuan spune ca acestea contin multe proteine, vitamine, calciu, fier, magneziu, zinc si alte elemente ce pot ajuta la eliminarea stresului si chiar la prevenirea anumitor forme de cancer.

in medicina traditionala chineza, smochinele fac parte din categoria neutre, dulci si intra pe meridianul plamani, splina, intestin ajutand la imbunatatirea functiei splinei si eliminarea toxinelor. Smochinele sunt energizante si emoliente, iar in medicina...

[hrisanti]

PROTEKTIN

Caracteristica: crema bioinformationala
Continut: 50 ml
Utilizare: Se utilizeaza in tratarea problemelor ficatului, vezicii biliare, stomacului, splinei si pancreasului. Are un puternic efect regenerator, antiseptic, antiinflamator, antihemoragic si de curatire. Este foarte eficienta in eczema si alte probleme ale epidermei (acnee, herpesuri, eruptii alergice, inflamatii la nivelul pielii) si la rani care se vindeca greu. Linisteste pielea in caz de mancarimi. Este adecvat tratamentului bolii Vitiligo, si al micozelor. Protejeaza pielea fata de diferite radiatii (ca de exemplu cele folosite in cazul bolilor oncologice sau cele din solarii).

Protektin are efecte regeneratoare unice asupra pielii. Influenteaz&atilde; si echilibreaz&atilde; în primul rând meridianul ficatului, stomacului si splinei, meridianul guvernor, de centur&atilde; si cel yang de leg&atilde;tur&atilde;. Compozitia acestei creme este calculat&atilde; cu precizie, având la baz&atilde; ap&atilde; termal&atilde; a izvorului Podhaijska si un complex mare de substante naturale cu efecte antioxidante, antiinflamatoare, imunostimulatoare, antimicrobiene si antimicotice. Parfumul cremei faciliteaz&atilde; deasemenea regenerarea. Uleiul de amber si acidul succinic din compozitie au un efect unic asupra diferitelor microorganisme si asupra regener&atilde;rii celulelor pielii. Protektin contine otet din vin, substant&atilde; pur natural&atilde; care îndep&atilde;rteaz&atilde; cu usurint&atilde; mânc&atilde;rimile datorate diferitelor iritatii într-un timp foarte scurt. Otetul din vin are efecte antibacteriene si antiinflamatorii foarte bune. Previne aparitia micozelor si reface pH-ul pielii. Efectele cremei sunt m&atilde;rite si de extrasul din viermi de p&atilde;mânt californieni, molusca de caviar, r&atilde;sinilor naturale, substantele humice extrase din plante si turb&atilde;. Cercet&atilde;rile recente au demonstrat efectele antimicrobiene si antimicotice ale r&atilde;sinilor (mir, incense, dammar, copal) asupra virusului herpetic si a micozelor.
Compozitie:
- Aralia mandshuric: Stimuleaz&atilde; si tonifiaz&atilde; CNS, are efect anabolic, m&atilde;reste rezistenta, imunitatea. Înl&atilde;tur&atilde; oboseala, protejeaz&atilde; pielea împotriva unor influente chimice.
- Galega officinalis : este foarte util&atilde; pentru tratamentul inflamatiilor si în bolile febrile asociate cu eruptii. Stimuleaz&atilde; lactatia.
- Geranium robertianum (Muscata) : se aplic&atilde; în cazurile de hematurie, inflamatii ale intestinelor, urolitiaz&atilde;, boli renale, inflamatii ale nervilor, edeme, eczeme, sterilitate.
- Symphytum officinale (T&atilde;t&atilde;neasa) are actiune antiinflamatorie si cicatrizant&atilde;
- Glycyrrhiza officinalis (Lemn dulce): contine substante similare cu hormonii corticoizi produsi de glandele suprarenale. Se foloeseste în tratamentul inflamatiilor, reumatismului.
- Linaria vulgaris (Linarit&atilde;): Favorizeaz&atilde; eliminarea toxinelor prin actiunea sa diuretic&atilde; si sudorific&atilde;. Se foloseste în afectiuni hemoroidale si în inflamatii ale intestinului gros.
- Arctium lappa (Brusturul) : Este folosit în gut&atilde;, reumatism, eczem&atilde; cronic&atilde;, acnee, psoriasis, urolitiaz&atilde;, procese inflamatorii ale tractului gastro-intestinal.
- Equisentum arvense (Coada calului): Este bogat&atilde; în s&atilde;ruri minerale. Are actiune cicatrizant&atilde; (a r&atilde;nilor greu vindecabile), hemostatic&atilde;, diuretic&atilde; si declorurant&atilde;.
- Acorus calamus (Obigean&atilde; ) uleiul din aceast&atilde; specie are propriet&atilde;ti carcinogenice. Contine vitamina B1 si C, taninuri, mucilagii, s&atilde;ruri minerale.
- Galium verum (Sânzienele galbene): Actiune favorabil&atilde; asupra circulatiei vaselor capilare, actiune diuretic-depurativ&atilde;, sedativ&atilde;. Se recomand&atilde; în gut&atilde;, reumatism, ascite, cistite.
- Viola tricolor (Trei frati p&atilde;tati ): Are actiune antialergic&atilde; si usor laxativ&atilde;. Se utilizeaz&atilde; extern în dermatoze de natur&atilde; artritic&atilde; si alte afectiuni dermatologice.
- Chelidonium majus (Rostopasc&atilde;): Alcaloizii din aceast&atilde; plant&atilde; au actiune relaxant&atilde; asupra musculaturii netede, a vaselor mari si în special asupra coronarelor iar chelidonina din compozitie are actiune antispastic&atilde;.
- Colluna vulgaris (Iarb&atilde; neagr&atilde;) : are propriet&atilde;ti dezinfectante si diuretice. Se foloseste în urolitiaz&atilde;, infectii ale vezicii urinare asociate cu hipertrofierea prostatei, în reumatism si dureri articulare.
- Fumaria officinalis (Fumarit&atilde;): Cercet&atilde;rile au pus în evident&atilde; actiunea antialergic&atilde;, antidermatopatic&atilde;, atiacneic&atilde;, diuretic-depurativ&atilde; si spasmolitic&atilde;.

Protektin mai contine si un complex de uleiuri care se reg&atilde;sesc si în parfumul cremei (fenicul, lavand&atilde;, amber, camfor, tuia, ghimbir, anis, smirn&atilde;, cardamon, ricin, soia, in, arahide), energine ,humat de potasiu, acid succinic, rasi ni, extras din otet de vin, etc.
Recomand&atilde;ri:
- herpes, escoriatii sau r&atilde;ni deschise
- psoriasis (în combinatie cu Regalen, Renol si King Kong)
- afectiuni hepato-biliare, afectiuni ale splinei si pancreasului (asociat cu Regalen)
- vitiligo (asociat cu Gynex si Renol)
- urticare, micoze (reduce pruritul, îndep&atilde;rteaz&atilde; iritatiile, regenereaz&atilde; pielea datorit&atilde; efectului antimicotic, antibacterian, antialergic si antiviral)
- ten accneic
Modul de utilizare: Se aplic&atilde; local, în zonele cu probleme, pe pielea umezit&atilde; în prealabil, de 2-3 ori pe zi. Se poate utiliza direct pe organele bolnave, pe zonele reflexogene corespunz&atilde;toare (de pe mâini, t&atilde;lpi sau fat&atilde;) sau pe traseul meridianului organelor bolnave.

[hrisanti]

<table border=0 cellSpacing=0 cellPadding=2 width="100%"><tr><td class=main vAlign=top colSpan=2> In lipsa enzimelor, digestia alimentelor consumate nu s-ar mai putea realiza si organismul n-ar mai fi in masura sa-si extraga elementele necesare din hrana. Cu ajutorul enzimelor, din alirnente sa elibereaza vitamine, aminoacizi si substante minerale, necesare pentru functionarea normala a organismului. Sursele naturale de enzime sunt zarzavaturile crude, ouale, carnea si pestele proaspat. Deoarece fiecare enzima contribuie la prelucrarea unei substante nutritive, diversele enzime nu se pot substitui intre ele. In cazul in care apare o carenta enzimatica de orice tip, ea produce nu numai dereglari ale procesului digestiv (balonari, gaze intestinale, dereglarea scaunelor, etc.), dar, mai devrerne sau mai tarziu, aceasta va favoriza si iregularitatea si dificultatea scaunelor. Din principalele enzime indispensabile digestiei face parte, printre altele, pepsina, care contribuie la extragerea proteinelor din alimente si la descompunerea lor in unitati mai mici, numite polipeptide, creind astfel premisele necesare etapei urmatoare a procesului digestiv: faza descompunerii in aminoacizi. Atunci cand organismul nu dispune de pepsina in cantitate suficienta, se altereaza capacitatea de absorbtie intestinala a proteinelor, iar procesul de circulatie a sangelui si deci sanatatea diverselor organe si tesuturi va avea de suferit. Papaina, care se extrage din frunzele si din fructele necoapte ale arborelui tropical Papaya (Carica Papaya), este tot o enzima necesara pentru descompunerea si prelucrarea proteinelor. De altfel, papaina actioneaza asupra carnii consumate inca inainte de a se incepe procesul de digestie al acesteia in stomac. Enzimele stimulatoare ale procesului digestiv pot fi un ajutor pretios pentru eliminarea neplacerilor cauzate de o digeste imperfecta si pentru corectarea si reglarea activitatii vezicii biliare, ficatului, pancreasului si intestinului gros. Prezinta avantajul ca nu contin extracte din alimente care adesea genereaza simptome alergice (cereale, lapte, oua). Tulburarile aparute in procesul digestiei se asociaza cu numeroase simptome neplacute, putand duce uneori la boli severe. O tulburare initiala a digestiei este balonarea, adica acumularea unor cantitati mari de gaze la nivel intestinal. Acest simptom poate fi urmat de diaree sau constipatie. Mai tarziu devine evident deficitul de absorbtie intestinala cauzat de tulburarile digestive, aparand, in consecinta, slabirea, senzatia de slabiciune, starea de disconfort si dereglarea sistemului imunitar. Tulburarile digestive nu sunt un apanaj al varstei inaintate, ci pot aparea in orice perioada a vietii. Digestia, ca parte integranta a schimburilor metabolice, are doua roluri fundamentale... Pe de o parte, prin descompunerea substantelor compuse, inabsorbabile, provenite din alimentatie, furnizeaza moleculele simple, necesare producerii energiei si cresterii si care numai in aceasta forma pot fi absorbite in organism. Pe de alta parte, ca segment al sistemului imunitar, omoara bacteriile (cu ajutorul sucului gastric), respectiv impiedica absorbtia unor compusi inadecvati, evitand astfel aparitia unor reactii imune. Procesul de digestie incepe in cavitatea bucala. La acest nivel, dupa o masticatie corespunzatoare, alimentul vine in contact cu saliva. Aceasta face posibila deglutitia si digerarea amidonului (cu ajutorul amilazei salivare) si, nu in ultimul rand, dezinfectia usoara a alimentelor. Continutul proteic al pastei ajunse in stomac va fi "luat in primire" de acidul clorhidric din sucul gastric, respectiv de pepsina, enzima activata de acidul clorhidric. Unii autori considera ca aceasta faza nu este indispensabila, deoarece si enzimele complexe de la nivelul intestinului subtire (tripsine, peptidaze) sunt capabile si acestea de digerarea proteinelor. Pe langa digestia proteinelor, are loc cea a glucidelor (datorita enzimelor amilaza, maltaza, lactaza, zaharaza) si descompunerea lipidelor (cu ajutorul lipazei), urmand absorbtia elementelor descompuse. Enzimele sunt produse da pancreas si de mucoasa intestinala. Tulburarile digestive aparute pot fi corectate mai usor cu ajutorul enzimelor digestive aduse din extoriorul organismului. In acest sens, in medicina se folosesc da multe ori enzimele de provenienta animala, care au numeroase efecte nedorite. Exista insa si o alta posibilitate: un produs cu ingrediete exclusiv de provenienta vegetala care asigura un ajutor eficient in digestia tuturot tipurilor de alimente. Aceste tip de enzime ajuta chiar si in digestia unor elemente nutritive utile, care nu pot fi prelucrate de catre organism. In aceasta situatie este celuloza, constituent al peretilor celulelor vegetale, care, in caz de digerare incompleta, provoaca balonare. Complexul de enzime din preparatele naturiste moderne este produs de o ciuperca numita Aspergilus Oryzae. Acest complex are efect proteolitic, amiolitic, lactazic, lipolitic, celulolitic, pectinolitic, fosfatazic si nucleolitic pe tot traseul tubului digestiv. Cu ajutorul acestui preparat se poate preveni si trata aproape orice tip de tulburare digestiva. </TD></TR></TABLE>

<table border=0 cellSpacing=1 cellPadding=2><tr><td class=main vAlign=top width=170>Mod de administrare: </TD> <td class=main vAlign=top>3 pe zi sau dupa sfatul medicului</TD></TR> <tr><td class=main vAlign=top width=170>Observatii: </TD> <td class=main vAlign=top>Consumul de Papaya si Ananas crud nu se recomanda bolnavilor de ulcer</TD></TR> <tr><td class=main vAlign=top width=170>Cantitate: </TD> <td class=main vAlign=top>100 de tablete</TD></TR> <tr><td class=main vAlign=top width=170>Contine: </TD> <td class=main vAlign=top>Enzime din papaya.....250mg </TD></TR></TABLE>

[Continut sponsorizat]