SCRIE CATEVA RANDURI DESPRE ORASUL TAU.....CE STII DESPRE PE
2 participan?i
Pagina 1 din 1
SCRIE CATEVA RANDURI DESPRE ORASUL TAU.....CE STII DESPRE PE
BRAILA
ISTORIA IN DATE La Brailita (Vadul Catagatei) cele mai vechi dovezi de locuire ale omului neolitic (Boian-Giulesti) (cca.4000 i.d.H.) in aria viitorului oras.
|
Ultima editare efectuata de catre hrisanti in Mier Feb 20, 2008 12:23 pm, editata de 5 ori
PERSONALITATI BRAILENE
Personalități brăilene
- Nae Ionescu (1890 - 1940), filozof, logician, pedagog, jurnalist român.
- Perpessicius (1891- 1971), istoric și critic literar, folclorist, eseist și poet român.
- Ana Aslan (1897 - 1988), medic român specialist în gerontologie, academician.
- Mina Minovici (1858 - 1933), medic legist.
- Hariclea Darclée (1860 - 1939), soprană.
- Maria Filotti (1883 - 1956), actriță și directoare de teatru.
- Panait Istrati (1884 - 1935), scriitor român.
- Mihail Sebastian
- Anton Bacalbașa
- Fănuș Neagu
- Dragan Valentin
- Ionel Voineag, artist liric, prof. univ. dr.
- Noemi Bardas
- Ilarie Voronca
- Titu Dinu
- Gheorghe Munteanu Murgoci (1872 - 1925), geolog, mineralog și pedolog.
- Octav Doicescu (1902 - 1981), arhitect, academician.
- George Baronzi
- Teodor Șerbănescu
- Iuliu Cezar Săvescu, poet
- Gheorghe Naum
- Johnny Răducanu
- Nicu Alifantis
- Camelia Potec
- Iannis Xenakis compozitor
- Gheorghe Mihoc, (1906 - 1981) statistician.
- Teo Trandafir
- Razvan Exarhu
- Vasile Parizescu
- Ioana Maria Lupascu
Ultima editare efectuata de catre hrisanti in Mier Feb 20, 2008 12:28 pm, editata de 1 ori
:)
- ZAKINTHOS
Istoric
Primele semne de viață datează din neolitic, urmele fiind găsite in golful Laganas. După Homer, colonizarea a avut loc prin anii 1600 - 1500 î.Hr. de coloniștii din Psofida (Arcadia). În anii următori insula a fost cucerită de Arkisios, regele Cefaloniei. Mai târziu a ajuns în posesia lui Ulisse, fiul lui Laertes, regele Itacăi. În timpul războaielor persane Zakynthos a fost când neutră, când aliata lacedemonienilor, iar mai târziu a făcut parte din Liga Ateniană. În timpul campaniei lui Filip în Grecia Zakynthos a căzut în mâinile macedonienilor, iar mai târziu ale romanilor, care în anul 146 î.Hr. au încorporat-o în districtul roman Ahaia, împreună cu Epirul, Peloponezul și insulele din Marea Egee, cu excepția Cretei. Odată cu declinul Imperiului Roman și ascensiunea Imperiului Bizantin, Zakynthos a fost inițial încadrată în provincia Iliria, iar mai târziu a devenit o parte a Longobardiei, cu Ravena (Italia) drept capitală.
În timpul celei de a IV-a Cruciade Zakynthos a fost cucerită de venețieni și încorporată, împreună cu Cefalonia în principatul Ahaia. Venețienii au fost urmați de francezi. De la sfârșitul sec. al XII-lea și până în 1357 Zakynthos a fost în stăpânirea familiei Orsini iar apoi, în urma unui mariaj, în stăpânirea familiei Tocchi. În sec. Al XV-lea Kapoudan Pașa a cucerit Insulele Ionice, dar în 1485 venețienii le-au recuperat pe cale diplomatică în schimbul plății unui tribut anual de 500 ducați către Sultan. În timpul Războiului Cretan (1645-1669) insulele ionice au jucat rolul de bastion în lupta împotriva turcilor. În final, venețienii au cedat turcilor Creta în schimbul anulării tributului în Zakynthos. Ca urmare, un val de emigranți din Creta s-au refugiat în Zakynthos. Un alt val de refugiați a venit în 1770 dupã înăbușirea mișcării naþionalist-liberale instigatã de împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei. Ecourile Revoluției Franceze din 1789 au ajuns și în Zakynthos, iar în 1797 steagul revoluționarilor francezi a fluturat pe bastioanele din Zakynthos. Alianța dintre Imperiul Țarist și Poarta Otomană a dat însă lovitura de grație francezilor liberali. În martie 1800, la inițiativa Rusiei și Turciei, s-a format Statul Ionian (Heptanezian). Independența era formală, rușii având ultimul cuvânt în privința guvernării, iar statul plătea turcilor un tribut anual. În 1807 imperialii francezi au preluat Zakynthos până în septembrie 1809, când au fost urmați de englezi. Stăpânirea britanică a adus construirea de apeducte, drumuri, organizarea școlii și a serviciilor de sănătate. S-au reparat portul, bisericile, și numeroase clădiri publice. În 1814 s-a hotărât formarea "Statelor Unite ale Insulelor Ionice", administrate de Reprezentantul Rezident pentru Zakynthos.
Ideea unei Grecii libere și unite a aparut odata cu înființarea Eteriei. În 1818 aceasta s-a mutat în Zakynthos. Membrii săi au fãcut un jurământ de credință față de patrie la biserica Sf. Gheorghe din Psiloma. La mijlocul sec. Al XIX-lea au început presiunile pentru retragerea englezilor. În schimbul întronării în Grecia a prințului danez George I, susținut de englezi, aceștia acceptă cedarea insulelor ionice cãtre statul grec. Steagul grecesc a fost ridicat în Zakynthos la 21 mai 1864, iar în continuare istoria insulelor ionice s-a confundat cu istoria Greciei.
Ζακύνθου) este o prefectură greacă, și o insulă aflată în Marea Ionică.
Insula Zakinthos văzută din satelit
Municipalități și comunități MunicipalitateCod YPESReședință (dacă e diferită)Cod poștal Alykes 1601 Katastari 290 90 Arkadion 1602 Vanato 291 00 Artemisia 1603 Machairado 290 92 Elatia 1604 Volimes 290 91 Laganas 1606 Pantokrator 290 92 Zakynthos (oraș) 1605
LB GREACA
Limba greaca.
limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr.. La origine a existat o mare varietate de dialecte, sistematizate azi în patru grupuri : arcado-cipriot, occidental, eolian și ionian-atic.
Primul document păstrat în greacă folosea silabarul linear B pentru a nota vechiul dialect arhaic sau micenian. Scrierea lineară B nu a putut fi descifrată până în 1953. După căderea civilizației miceniene a existat o perioadă tulbure de aproximativ cinci sute de ani (times of troubles după interpretarea lui Arnold Toynbee), numită Marea Migrație Miceniană. În timpul acesteia ori nu s-a folosit scrierea (puțin probabil), ori nu a rămas nimic scris până în zilele noastre drept dovadă a scrierilor grecești pre-homerice. De la începuturile perioadei clasice, greaca a fost scrisă în alfabetul grec, despre care se spunea că ar fi derivat din cel fenician. Trecerea la acest alfabet ar fi avut loc în timpul lui Homer. Cum nu există nici o referință, cât de ambiguă în poezia lui Homer care să sugereze că el ar fi știut de această metodă de scriere și cum scrierile vechi europene le preced pe cele aramaice, fiind răspândite inclusiv în Anatolia, este de presupus ipoteza contrară, mult mai plauzibilă: paradigma alfabetului grecesc, despre care se credea că ar fi derivat din cel fenician a fost efectiv inversată prin studii mai serioase. Fenicienii fiind la origine navigatori proto-ionieni, stabiliți în cetăți-stat sau doar "capete de pod" comerciale în Palestina, Liban și apusul Siriei, au adus cu ei alfabetul grec, din care a derivat cel fenician. Mai mult, teoria lui Jean Faucounau, cel ce a descifrat scrierea hieroglifică a discului din Phaistos, împinge cronologia înaltă a proto-ionienilor până spre Cicladicul Vechi, Troia II, Troia I și în orice caz cu mult înainte de thalassocrația minoică. Se pune astfel problema raportului dintre alfabetele vechi europene, scrierile fonetice în general și contribuția limbilor indo-europene (mai ales proto-hitite, din faza pre-anatoliană) la etimologiile pre-grecești din limba greacă (după indo-europeniștii Frisk și Beekes).
Atica (dialect al grupului ionian-atic), limbă vorbită la Atena, constituie limba în care s-a scris cea mai mare parte a literaturii grecești clasice. Sub Alexandru cel Mare utilizarea dialectelor grecești a fost restrânsă, în așa fel ca lumea greacă să folosească koina, limbă comună rezultată din mai multe dialecte ale grupului ionian-atic. Astfel, el a putut comunica cu armata sa heteroclită, iar limba a fost învățată de locuitorii regiunilor cucerite, devenind o așa-numită lingua franca din Antichitate. Limba greacă a fost în concurență cu latina. Koina, devenită limbă oficială a imperiului roman de răsărit, continuând să evolueze pentru a da naștere limbii grecești moderne de astăzi a fost extrem de răspândită.
Faptul că Vechiul Testament a fost tradus în versiunea Septuagintei iar Noul Testament a fost redactat în limba greacă, a făcut din aceasta o limbă de cult, dar și de cultură pan-europeană.
Greaca, ca și multe alte limbi indo-europene, este o limbă flexionară neaglutinantă și ne-ergativă. De exemplu, substantivele au cinci cazuri, trei genuri și trei numere, verbele au trei voci, trei persoane și trei numere ca și multe alte forme.
Un mare număr de cuvinte din latină, română, franceză și engleză sunt de origine greacă. Transliterarea în ASCII a alfabetului grecesc se face prin codul beta care folosește numai șapte biți dar redă corect toate subtilitățile accentelor, spiritelor și combinaților pre-formate ale acestora.
limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr.. La origine a existat o mare varietate de dialecte, sistematizate azi în patru grupuri : arcado-cipriot, occidental, eolian și ionian-atic.
Primul document păstrat în greacă folosea silabarul linear B pentru a nota vechiul dialect arhaic sau micenian. Scrierea lineară B nu a putut fi descifrată până în 1953. După căderea civilizației miceniene a existat o perioadă tulbure de aproximativ cinci sute de ani (times of troubles după interpretarea lui Arnold Toynbee), numită Marea Migrație Miceniană. În timpul acesteia ori nu s-a folosit scrierea (puțin probabil), ori nu a rămas nimic scris până în zilele noastre drept dovadă a scrierilor grecești pre-homerice. De la începuturile perioadei clasice, greaca a fost scrisă în alfabetul grec, despre care se spunea că ar fi derivat din cel fenician. Trecerea la acest alfabet ar fi avut loc în timpul lui Homer. Cum nu există nici o referință, cât de ambiguă în poezia lui Homer care să sugereze că el ar fi știut de această metodă de scriere și cum scrierile vechi europene le preced pe cele aramaice, fiind răspândite inclusiv în Anatolia, este de presupus ipoteza contrară, mult mai plauzibilă: paradigma alfabetului grecesc, despre care se credea că ar fi derivat din cel fenician a fost efectiv inversată prin studii mai serioase. Fenicienii fiind la origine navigatori proto-ionieni, stabiliți în cetăți-stat sau doar "capete de pod" comerciale în Palestina, Liban și apusul Siriei, au adus cu ei alfabetul grec, din care a derivat cel fenician. Mai mult, teoria lui Jean Faucounau, cel ce a descifrat scrierea hieroglifică a discului din Phaistos, împinge cronologia înaltă a proto-ionienilor până spre Cicladicul Vechi, Troia II, Troia I și în orice caz cu mult înainte de thalassocrația minoică. Se pune astfel problema raportului dintre alfabetele vechi europene, scrierile fonetice în general și contribuția limbilor indo-europene (mai ales proto-hitite, din faza pre-anatoliană) la etimologiile pre-grecești din limba greacă (după indo-europeniștii Frisk și Beekes).
Atica (dialect al grupului ionian-atic), limbă vorbită la Atena, constituie limba în care s-a scris cea mai mare parte a literaturii grecești clasice. Sub Alexandru cel Mare utilizarea dialectelor grecești a fost restrânsă, în așa fel ca lumea greacă să folosească koina, limbă comună rezultată din mai multe dialecte ale grupului ionian-atic. Astfel, el a putut comunica cu armata sa heteroclită, iar limba a fost învățată de locuitorii regiunilor cucerite, devenind o așa-numită lingua franca din Antichitate. Limba greacă a fost în concurență cu latina. Koina, devenită limbă oficială a imperiului roman de răsărit, continuând să evolueze pentru a da naștere limbii grecești moderne de astăzi a fost extrem de răspândită.
Faptul că Vechiul Testament a fost tradus în versiunea Septuagintei iar Noul Testament a fost redactat în limba greacă, a făcut din aceasta o limbă de cult, dar și de cultură pan-europeană.
Greaca, ca și multe alte limbi indo-europene, este o limbă flexionară neaglutinantă și ne-ergativă. De exemplu, substantivele au cinci cazuri, trei genuri și trei numere, verbele au trei voci, trei persoane și trei numere ca și multe alte forme.
Un mare număr de cuvinte din latină, română, franceză și engleză sunt de origine greacă. Transliterarea în ASCII a alfabetului grecesc se face prin codul beta care folosește numai șapte biți dar redă corect toate subtilitățile accentelor, spiritelor și combinaților pre-formate ale acestora.
:))
Alfabetul grec a fost creat după modelul alfa. Acesta este folosit în limba greacă.
Alfabetul grec stă la originea unor alfabete ce au devenit celebre :
Alfabetul grec stă la originea unor alfabete ce au devenit celebre :
- gotic<A href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfabetul_fenician" target=_blank>
Cuvântul român alfabet provine de la primele două litere ale alfabetului grec : alpha (α) și bêta (β) care la rândul lor provin de la primele două litere ale alfabetului ebraic, alef și bet.
- betului fenician. Acesta este folosit în limba greacă.
Alfabetul grec stă la originea unor alfabete ce au devenit celebre :
- etrusc, care a dat naștere alfabetului latin
- gotic
Cuvântul român alfabet provine de la primele două litere ale alfabetului grec : alpha (α) și bêta (β) care la rândul lor provin de la primele două litere ale alfabetului ebraic, alef și bet.
Literele grecești sunt folosite deseori în notația științifică, mai ales în algebră și fizică:
Literă mare | Literă mică | Denumire | Transcriere |
Α | α | Alpha | a |
Β | β | Bêta | b |
Γ | γ | Gamma | g |
Δ | δ | Delta | d |
Ε | ε | Epsilon | e |
Ζ | ζ | Dzêta | z |
Η | η | Êta | ê |
Θ | θ | Thêta | t aspirat (th) |
Ι | ι | Iota | i |
Κ | κ | Kappa | k |
Λ | λ | Lambda | l |
Μ | μ | Mu | m |
Ν | ν | Nu | n |
Ξ | ξ | Xi | x |
Ο | ο | Omicron | o |
Π | π | Pi | p |
Ρ | ρ | Rhô | r |
Σ | σ/ς | Sigma | s |
Τ | τ | Tau | t |
Υ | υ | Upsilon | u |
Φ | φ | Phi | p aspirat (ph) |
Χ | χ | Khi | k aspirat (kh) |
Ψ | ψ | Psi | ps |
Ω | ω | Oméga | ô |
- Unghiurile sunt notate cu θ (theta mic) sau α (alpha mic).
- Litera Δ (delta mare) este folosit pentru a desemna un interval.
- Literea ε (epsilon mic) este folosită pentru a desemna valorile neglijabile (cantități mici).
- Litera π (pi mic) este utilizată în matematică pentru a desemna circumferința unui cerc cu raza egală cu o unitate (aproximativ 3,1415926536).
- Litera ω (oméga mic) desemnează în fizică viteza unghiulară.
- Litera μ (mu mic) este simbolul pentru prefixul SI micro care reprezintă o milionime dintr-o unitate.
- Litera ρ (rho mic) este folosită în matematică pentru a indica curbele polare, și în fizică pentru densitate.
- Litera χ (chi mic) este utilizată în fizică pentru a desemna un coeficient de compresibilitate (termodinamică și unde)
- Litera Σ (sigma mare) este utilizată îm matematică pentru a desemna o sumă de elemente.
- Literele grecești sunt folosite pentru a desemna stelele.
- Diferitele tipuri de radiație emisă de materialele radioactive sunt notate respectiv α, β și γ.
Ultima editare efectuata de catre hrisanti in Mier Feb 20, 2008 9:55 am, editata de 2 ori
FALTICENI
CEL MA DRAGUT ORAS FALTCENI//
@yahoo.itbordgabriel- Numarul mesajelor : 2
Data de inscriere : 29/02/2008
@yahoo.itbordgabriel- Numarul mesajelor : 2
Data de inscriere : 29/02/2008
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|